Ciucea, jud. Cluj: Expoziție comemorativă de carte “O. Goga – A. Endre: o prietenie, un legământ” (106 ani de la trecerea la cele veșnice a poetului Ady Endre) (27.01.2025 – 28.02.2025)

Octavian Goga și Ady Endre. Doi poeți, patrioți și prieteni, care s-au susținut reciproc, în pofida concepțiilor politice diametral opuse.

Poet care scria întotdeauna simbolurile cu majusculă, Ady Endre este primul creator al unui stil modern din literatura maghiară care a rupt legătura cu stilurile vechi. Însăși prietenia dintre A. Endre și O. Goga, la fel ca și opera celor doi mari literați, reprezintă și astăzi un simbol al unității în diversitate a culturii în spațiul carpato-danubiano-pontic.

Poezia vulcanică și verbul vaticinar al articolelor lui A. Endre (un reprezentant ilustru al liricii moderne maghiare și europene) i-au adus renumirea printre exponenții culturii noastre naționale, unii dintre care (inclusiv prietenul său O. Goga) au încercat să le traducă în limba română.

Primele traduceri ale lui O. Goga după A. Endre apăruseră în 1909, pe când cei doi stihuitori nici nu se cunoșteau, iar prietenia dintre ei începuse în 1911, cam odată cu inițierea corespondenței lui A. Endre cu viitoarea soție.

În 1912 (după ce O. Goga fusese întemnițat la Szeged pentru un articol considerat “nepotrivit” de către autorități), Ady i-a trimis un salut de prietenie, într-o scrisoare publică (de facto, o scriere publicistică intitulată “Robia lui Octavian Goga”), criticând regimul politic și exprimându-și solidaritatea cu poetul arestat, totodată referindu-se și la o “experiență comună” a celor doi, din perioada detenției sale pentru un articol considerat anticlerical, pe vremea când activa ca ziarist la Oradea.

Același sentiment de profundă prietenie îl observăm și în scrisoarea de răspuns a lui O. Goga (13.03.1912), unde-i relatează amicului său ungur: “Mult stimate prietene! M-au emoționat rândurile calde ale Dumneavoastră. În singurătatea mea (…), unde m-a însoțit indiferența unora dintre ai mei, semnele nobile ale prieteniei Dumneavoastră mi-au pătruns în suflet. Curând, voi putea veni la Budapesta pentru a Vă strânge mâna.”

Relația celor doi o fortificase întâlnirea personală: în timpul aflării în capitala Ungariei, A. Endre l-a vizitat pe O. Goga la băile Császár, spunându-i franc și simplu că dorește să-l cunoască. Sinceritatea celor doi poeți trezise o profundă simpatie, consolidând prețuirea reciprocă.

În cadrul unei cine organizate la cafeneaua budapestană “Philadelphia”, Ady îi făcuse “prietenului Tavi” cunoștință cu reprezentanții literaturii maghiare moderne, O. Goga considerând drept “norocire” acea întâlnire cu fruntașii literaturii noi ungurești din care “numai prietenia față de Ady rămăsese.”

Numite sugestiv “Scrisorile lui Ady Endre către Octavian Goga”, epistolele menționate evocă un segment de o importanță deosebită din cronica relațiilor româno-maghiare, denotând dragostea și respectul lui Ady pentru români (pe care-i cunoscuse nemijlocit, în copilărie și tinerețe).

În 1914, Goga își văzuse pentru ultima dată prietenul: la reîntoarcere din Paris, inima lui Ady nu mai bătea. Însă cununa de flori depusă pe mormântul proaspăt atestă sincera prietenie dintre cei doi.

Ferm convins de necesitatea cunoașterii de către opinia publică românească a temperamentului înflăcărat și a geniului revoluționarului care “a înțeles să-și afirme întotdeauna calitatea lui de ungur”, O. Goga îi acordase sprijin și societății orădene “Ady Endre”, atât încurajându-i eforturile depuse în vederea ridicării unei statui a poetului (și chiar donându-i o sumă de bani în acest scop), cât și patronând serbările omagiale organizate la Mecenţiu (azi Ady Endre) şi Zalău în 1924.

Goga a contribuit la promovarea cauzei lui Ady Endre nu doar prin sprijinirea și patronarea mișcărilor și acțiunilor menite să păstreze vie memoria poetului și să-i crească popularitatea operei: pe lângă multiple interviuri, declarații și articole evocatoare, o adevărată propagandă a personalității omului de creație A. Endre, una dintre cele mai elocvente dovezi ale prieteniei dintre cei doi mari poeți o reprezintă în special traducerea desăvârșită în română a operelor amicului.

În scrisoarea publică adresată scriitorului și jurnalistului maghiar din România Tabéry Géza (15.02.1922), Goga își recunoscuse datoria morală de a profita de toate ocaziile pentru manifestarea sincerei recunoștințe față de A. Endre, menționând: “Cu parola – Ady la mine întotdeauna se deschide ușa”. Considerând cultul lui Ady (din sufletul căruia “radiază […] numai lumină”) absolut justificat “pentru apropierea firească și atât de necesară dintre poporul român și cel maghiar”, iar “nimbul [său] strălucitor” – cel mai adecvat simbol al acestei apropieri, Goga le solicita scriitorilor unguri să-i facă “o adevărată propagandă” conaționalului, asigurându-i că va fi mereu alături de ei în această cauză.

După stingerea din viață, la doar 42 ani, a lui Ady Endre (27.01.1919), văduva poetului (Bertha Boncza) îi solicitase sprijinul lui O. Goga (devenit între timp demnitar al noului Guvern), propunându-i să cumpere proprietatea deținută la Ciucea. În timpul popasului la Ciucea, șocat de starea proprietății aproape devastate în urma revoluției și a războiului, O. Goga decisese achiziționarea domeniului, răspunzând protestelor soției: “O văduvă nu se refuză, și când acea văduvă e văduva lui Ady Endre, cumpăr proprietatea chiar dacă ar fi s-o fac cadou cuiva!”

Cumpărată, în 1920, moșia de la Ciucea devenise unul dintre cele mai îndrăgite locuri de reculegere ale poetului (care decisese să-și doarmă aici și somnul de veci).

Gesturile de prețuire și recunoștință fată de A. Endre continuă și după trecerea lui în neființă, O. Goga susținând inclusiv demersurile de sprijinire materială si financiară a părinților (mai ales, a mamei) prietenului.

Pe lângă prețuirea reciprocă a operelor, prietenia celor doi mari poeți și publiciști a fost bazată pe idealuri comune, ambii râvnind unificarea eforturilor celor două națiuni în lupta pentru autodeterminare națională. Esența reciprocei prețuiri intelectuale a fost păstrată de către fiecare până la sfârșitul vieții.

Goga a cinstit memoria amicului și după trecerea lui la cele veșnice: la comemorarea a 5 ani de la moartea confratelui său maghiar (1924), în calitate de director al revistei “Țara Noastră” a publicat în revista trilingvă “Cultura” noi traduceri din poezia lui Ady. Iar la manifestările prilejuite aniversării a 50 de ani de la nașterea marelui poet maghiar (Mecentiu, 1927) ministrul Goga a fost reprezentat de către Ion Minulescu, care a citit mesajul poetului român și a depus o jerbă de flori în numele lui.

După moartea lui O. Goga (1938), păstrând flacăra prieteniei dintre cei doi mari poeți, Veturia a organizat în Castelul de la Ciucea o expoziție comemorativă dedicată lui Ady Endre (expoziție existentă și actualmente).

Deși uneori amprentată în mod dramatic de cursul unei istorii convulsive, această amiciție dintre două personalități cu o dramatica divergență de opinii ne oferă un exemplu concludent al unei prietenii spirituale pe care nici moartea amândurora n-a fost în stare s-o ofilească.

La împlinirea a 50 de ani de la moartea lui Ady (1969), de parcă răspunzând doleanței defunctului soț, Veturia Goga a depus la mormântul poetului din cimitirul budapestan Kerepesi un buchet de 50 de trandafiri roșii, culeși din grădina de la Ciucea: un prinos peste timp a unei prietenii exemplare între doi mari poeți ai secolului XX.

La 106 ani de la trecerea la cele veșnice a poetului Ady Endre, am organizat expoziția comemorativă de carte “O. Goga – A. Endre: o prietenie, un legământ”, expoziție ce poate fi vizitată în perioada 27.01.2025 – 28.02.2025.

Vă așteptăm cu mult drag la Muzeu!