Cluj-Napoca: Ákos Ezer. CLOSER LOOK

Organizatori: Fundaţia Culturală Intact (Cluj-Napoca), ART + TEXT (Budapesta)

Parteneri: Spaţiu Intact, Primăria şi Consiliul Local Cluj-Napoca, Consiliul Judeţean Cluj, Muzeul de Artă Cluj-Napoca

Ákos Ezer, prin opera sa, este poziționat în tradiția artistică narativă a picturii „realist sociale” abordată ironic, care nu vorbește numai despre impactul condițiilor exterioare asupra individului. De asemenea, protagoniștii cu dinamismul lor stoic – care sunt neîncrezători și rezistenți în ciuda tuturor rostogolirilor, dar încă uimitor de liniștiți și, prin urmare, aparent „puternici” – vor să ilustreze (naiv sau poate realist, până la urmă?) speranța de a „avansa” în viață. De remarcat aici, pe lângă calitățile legate de forma compoziției, mișcare și colorit, este autonomia execuției picturale. Picturile sunt, pur și simplu, „bune“, -și au îndeplinit, în ipostaza lor de dandy, o priveliște măiastră care mătura specializarea pictorilor. Ba mai mult, ele nu neagă o cunoaștere a istoriei artei mai recente, cum ar fi istoria emoționantă a conceptului cu totul controversat al „picturii proaste”, care amintește de „portretele” lui Guston, Kippenberger sau Koether. Compoziția figurativă a imaginilor conceptualizează ieșirea din abstracție care, în ceea ce privește rigoarea sa de compoziție, formă și culoare, condiționează fundalul sau baza activității și, astfel, servește la stabilizarea corpurilor elaborat însușite. Prin strictețea unei analize sociale, Ezer ajunge la un act de abstractizare de o claritate admirabilă. Artistul însuși subliniază atemporalitatea temelor reflectate de pictura sa. El ia o poziție destul de critică față de o lectură prea sociopolitică a operei sale, incluzând legătura dintre imagine și realitate: „Deși aceste figuri construite în expoziție nu există în prezent în spațiul real, încerc să le interpretez prin spațiul social, luând în considerare aspectele estetice și psihologice”. Ezer își concentrează interesul asupra oamenilor „normali”, grijile și eforturile lor, pentru a-i însoți prin tablourile sale de-a lungul vieții de zi cu zi și a încercărilor lor de a face față […].

„Sandro Droschl”- Presstext, Abstract Hungary, 2019

”Statement”-ul artistului Ákos Ezer

Mă gândesc la actul picturii ca la un fel de joc în care accentul principal este pus pe explorarea diferitelor aspecte ale picturii și încercarea diverselor roluri pictoriale. O imagine nu este niciodată omogenă, pentru că niciodată nu mă gândesc deopotrivă la diferitele elemente care îmi construiesc tablourile. Opțiunile mele picturale sunt complet subiective: pictez orice vreau să pictez. Motivele pe care le-am folosit anterior se pot reface în alt context sau cu mici modificări.

Imaginea își începe viața pe pânză. Rezultatul final este un produs al dialogului dintre mine, uneltele mele, pictură și pânză. Odată cu extinderea motivelor, nu exclud elemente ci, dimpotrivă, mă străduiesc să includ tot mai multe. Prin încorporarea și utilizarea diferitelor stiluri, îmi comunic gustul pictorial, dar nu vreau să mă limitez punându-mi bariere stilistice. Picturile sunt realizate printr-un dialog continuu între semnele anterioare pe care le-am făcut și reacțiile mele la aceste semne.

Lucrările mele de artă sunt aparent diferite, deoarece scopul meu nu a fost să reflectez asupra unui singur subiect sau fenomen. Aceste imagini sunt idei diferite și fiecare este o posibilă soluție picturală.

Când pictez, îmi construiesc tablourile ca și cum aș face o schemă de complot. Încep prin selectarea planurilor spațiale, apoi vin cu gazonul și plasarea reperelor. Apoi folosesc rezultatul (perspectivă, contextul culorilor, elemente de mediu) ca referință pentru poziționarea propriei funcții, figuri de căutare a rolurilor în spațiul de imagine.

Atunci când pictez, folosesc foarte rar o schiță sau o fotografie, pentru a oferi șanse fiecărei oportunități. În plus, mereu caut, urmăresc și procesez efectele vizuale externe, care îmi vin prin blog-urile de artă. Această contemplare continuă creează bara de instrumente pe care o folosesc în timpul lucrului propriu-zis. Motivul diversității imaginilor (pluralismul stilului) își are rădăcinile în utilizarea acestor resurse vizuale largi. Evaluarea și depășirea propriilor mele decizii generează înaintarea compoziției, înclină armonia culorilor și conturează noile elemente de forță, integrează sau înlocuiește vechile forme.

„A-ți aminti” este pictură. Și vice versa. Eroii poveștilor mele, prin acțiunile lor, își caută propriile rădăcini – istorii individuale pe care le-au moștenit de la artă, și mai ales de la pictură. Mișcările lor reflectă propriul lor trecut și se cristalizează în prezentul lor. Mă gândesc la mediul lor ca la o țesătură care încearcă să-și găsească propria formă care cu fibrele încâlcite așteaptă un aranjament final. Nașterea fiecărui nou tip de culoare și fiecărei noi forme depind de cele deja existente. Reprezentarea conținutului imanent al picturii provoacă consecvență și completare în sine. Similar respirației, nu servește decât existenței sale proprii. Nu dorește să înlocuiască nimic din afara granițelor proprii, în acest fel, deficiența nu apare nici pe propriul teritoriu.

__________

Ákos Ezer (n. 23 noiembrie 1989, Pécs, Ungaria), trăieşte şi activează la Budapesta şi München. Absolvent al Universităţii Maghiare de Arte Plastice din Budapesta (2008-2014), unde a beneficiat de îndrumarea profesorilor Kovács Attila, Halász András şi Zsigmond Károlyi. Până în prezent, a desfăşurat o susţinută activitate expoziţională atât la nivel naţional, cât şi internațional, fiind recompensat şi cu două premii notabile: K&H Art Prize winner (2016) şi Esterházy Art Award (2017). Pentru mai multe detalii, vă rugăm să accesaţi următoarele link-uri: https://www.works.io/akos-ezer, https://www.artplustextbudapest.com/akos-ezer şi www.ezerakos.wixsite.com/painting