Cluj-Napoca: Muzeul de Artă vă invită la expoziția Radu Șerban. Continuum

Există un timp al ReAmintirilor
Memoria este un film întipărit în subconştient. Apelul constant la acesta prin efortul de amintire păstrează memoria trează. Porţiunile de film voalate se datorează uitării. Uitarea este ceaţa memoriei.

Ea poate fi desemnată indirect şi ca fiind aceea împotriva căreia se îndreaptă efortul amintirii, efort care necesită o luptă continuă de a regăsi şi evoca timpul trecut. Amintirea şi reamintirea se pot cel mai bine pune în evidenţă prin raportarea la uitare. Pentru mine, a privi în urmă înseamnă a face apel la memorie, a te întoarce în interiorul propriu, în locul acela intim unde sunt depozitate toate întâmplările vieţii noastre şi de unde alegem tot ce ne iscodeşte şi ne incită spiritual, cu mai mare uşurinţă decât le-am citi într-o carte. Prin apelul la memorie, la amintire şi la reamintire, locurile şi lucrurile de odinioară, trăirile şi sentimentele încercate în diferite momente ale vieţii, suprapuse peste experienţe imediate, se transformă în stimuli, în pretexte care alimentează concepţia plastică şi orientează demersul creativ spre un joc secund, în urma căruia materialul brut devine mai epurat, mai sintetic.

Timpul reamintirilor, un palimpsest al unei experiențe de viață și de creație, pentru mine a sosit acum. Chiar dacă reamintirea implică un vector orientat înspre trecut, concomitent, putem vorbi și despre un moment al reveriei și visării. O reverie, care lasă să se perinde în câmpul optic al gândului, ceea ce a fost, și o visare, care previzualizează ceea ce ar putea să urmeze.

Expoziția de față, sub genericul Continuum, însumează o sinteză a creației mele din cei patruzeci de ani de activitate neîntreruptă. Etalarea finală a lucrărilor pe simezele Muzeului de Artă Cluj-Napoca reprezintă doar una dintre variantele subiective posibile, poate cea mai coerentă, care reunește eșantioane de lucrări selectate din următoarele cicluri: Byzantium (1988-1998), Peisaje inventate (2004, 2009), Chipuri închipuite (1992-1996, 2006-2010), Objects from within (2000-2002), Urme (2004-2006), Cutia cu amintiri (2005, 2006), Imaginea Imaginii (2008), Obiecte efemere (2006-2009), Paralele (2008, 2009), Patina zidului (2008-2011), Vergi (2012), Vibrația naturii (2008-2017), Ierbar (2014-2017), Geometrii din cotidian (2013-2020), Urme pe apă (2015-2018 și Cer în Ape (2016-2020).

Graba, superficialitatea, efemeritatea sunt atribute ale vremurilor pe care le trăim. Trecerea noastră prin această lume trebuie, însă, să lase urme, pentru contemporani și pentru cei care vor veni. Ori, lucrările artiștilor înseamnă însăși viața lor.

Radu Șerban, noiembrie 2020