Cluj-Napoca: Muzeul Etnografic al Transilvaniei | Obiectul lunii octombrie: TÂLVUL

Obiectul lunii octombrie: TÂLVUL

În luna octombrie se încheie recoltarea strugurilor de masă și vin. Ca obiect al lunii octombrie la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, propunem o piesă din inventarul casnic-viticol, și anume TÂLVUL (tigvă, lupău, tiugă, tidvă etc.), folosit până la mijlocul secolului al XX-lea, iar în zonele conservative chiar mai târziu.

Tigva (Lagenaria siceraria) este o plantă din familia Cucurbitaceae ce își are originea în Africa și Asia, iar la noi se cultivă prin semănat direct și prin plantarea răsadului.
Este o plantă erbacee anuală, cu tulpini agățătoare și frunze mari, florile sunt albe, iar fructul cărnos, cu coaja tare, poate avea mărimi și forme diferite: fruct cu două umflături ovoidale și un gât scurt, cilindric, fruct alungit, ca o măciucă, precum şi fruct în formă de pară sau de trompetă, cu un gât cilindric, lung până la 1 m.

Fructul verde necopt era folosit în alimentație, iar uscat și golit de semințe era întrebuințat de obicei la scoaterea, prin aspirare, a vinului și a țuicii din butoi. Gâtul lung și subțire se introducea prin vrana butoiului, iar prin orificiul prevăzut în partea superioară a porțiunii bombate a tigvei se aspira lichidul cu gura. În momentul scoaterii tigvei din butoi, orificiul superior se astupa cu degetul, tigva se punea deasupra vasului de golire, apoi se îndepărta ușor degetul de pe orificiu, iar lichidul se scurgea prin gâtul subțire în vas.
Fructele de tigvă uscate se mai foloseau şi pentru a confecționa diferite obiecte de uz casnic și instrumente muzicale, iar azi se cultivă rar, în scop decorativ.

Tigva din imagine, cu numărul de inventar C. 2114, provine din localitatea Cămărzana, județul Satu Mare și a intrat în patrimoniul Muzeului Etnografic al Transilvaniei în anul 2002. Piesa poate fi vizionată în cadrul expoziției de bază din Palatul Reduta.