Cluj-Napoca: Obiectul lunii martie la Muzeul Etnografic al Transilvaniei: Hârleț cu papuc

Obiectul lunii martie: Hârleț cu papuc

Cultivarea pământului este una dintre cele mai vechi ocupații ale omului. Din categoria uneltelor cu ajutorul cărora se lucrează pământul face parte și hârlețul. Exemplific această categorie de obiecte prin artefactul cu nr. inv. N7434 (de origine din loc. Tetișu, jud. Sălaj) prezent în expoziția de bază a muzeului nostru și în fotografia alăturată.

Hârlețul este folosit la săpatul pământului și tăierea rădăcinilor mai mici, fiind o unealtă cu ajutorul căreia se fac gropi, șanțuri, se pregătește terenul pentru însămânțat/ plantat. Randamentul și versatilitatea hârlețului îl deosebește de alte instrumentele agricole cu care acesta se înrudește funcțional: târnăcopul, sapa, lopata, plugul, toate unelte întâlnite în economia țărănească.

Funcția de unealtă pentru lucrat pământul i-a dictat și formele pe care hârlețul le-a avut/ le are și materialul din care a fost/este confecționat. Între forma cea mai veche pe care o putem documenta, aceea născută dintr-o creangă mai groasă și mai lată, ascuțită și care avea un ciot pe care se punea piciorul pentru împingerea în pământ cu putere și forma de azi cu brăzdarul integral din fier și coadă din lemn, aplatizat cu șanțuri putem găsi și forme în care, pentru un randament mai bun, de brăzdarul din lemn este prinsă o buză confecționată din fier, locul pentru punerea piciorului fiind uneori decupat în chiar coada groasă a obiectului (așa cum este la obiectul din imagine).

dr. Silvestru Petac