Cluj-Napoca: Obiectul lunii noiembrie: Furca de tors – Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Obiectul lunii noiembrie: Furca de tors

Chiar dacă în procesul torsului furca este o piesă statică pe lângă fus (care este răsucit cu mâna pentru a înfășura firul tras din caierul legat de furcă), este un obiect care iese în evidență când este folosit. Fiind o unealtă nelipsită femeilor (era folosită acasă, la șezătoare, pe câmp sau pe stradă, în mers) a devenit un obiect cu un rol social important, în anumite zone era primul obiect confecționat/făcut cadou fetei de către feciorul cu care urma să se logodească. Asta este și principala cauză a calității estetice superioare a furcilor, confecționate cu scopul de a transmite niște informații simbolice în comunitate despre statutul celui care o folosește. În ultimul sfert al secolului 19 apar inscripții pe furci, inițiale, nume sau anul în care erau confecționate, uneori chiar și mici texte sau versuri. Este important de menționat că aceste furci-cadou erau folosite o perioadă relativ scurtă, transmițând informația despre angajamentul social al celui care o folosea către comunitate, ca apoi să devină un obiect de decor în casă.

Furcile scurte, categoria din care face parte și obiectul nostru, se puteau folosi înfipte în brâu, prinse sub braț, stând în picioare, umblând, afară pe uliță sau pe câmp, dar și în casă, șezând, strânse între genunchii sau înfipte într-o gaură făcută special în vatră sau în mobilier pentru a o fixa.

Obiectul lunii noiembrie este furca de tors din Poiana Sibiului –Mărginime. Are o lungime de 111 cm (nr. inv. 2978) și este cioplită dintr-o singură bucată din lemn de fag, sau paltin, cu o aripă dublă de 12 cm lățime, decorată prin perforare, incizie și excizie. Decorul este geometric, toată suprafața aripilor este acoperită de registre verticale umplute cu motivul dinți de lup, care la margine urmăresc linia curbă a formei, închizând compoziția ornamentală. Dispuse simetric pe cele două aripi apar câte două perechi de cruci, realizate prin perforare, cele din partea superioară înconjurate de dreptunghiuri iar cele din partea inferioară flancate de motivul solar. În vârful furcii este decupată o cruce, prin care se putea trece un fir. Pe cele două aripi, sub crucile inferioare sunt inițialele N. și O., sub care apar numerele 19 și 02, realizate prin decupaj. Cromatica obiectului este maro-gălbui, culoarea naturală a lemnului patinat.

Furca din imagine a fost confecționată în anul 1902, și a intrat în colecția muzeului prin cumpărare de către Romulus Vuia, în anul 1928. Face parte din colecția de furci din expoziția permanentă.