Constanța: Cu prilejul Zilei Culturii Naţionale, la Muzeul de Artă Populară se vor derula o serie de ghidaje tematice, pe zone etnografice, reunite sub genericul “Satul copilăriei”, 15 ianuarie 2023

Cu prilejul Zilei Culturii Naţionale, la Muzeul de Alară se vor derula o serie de ghidaje tematice, pe zone etnografice, reunite sub genericul “Satul copilăriei”.

Astfel, în ziua de 15 ianuarie, cei ce vor trece pragul muzeului vor putea reintra în atmosfera satului de odinioară, prin intermediul exponatelor care în trecut compuneau universul ţăranului român, adevărate mărturii de viaţă tradiţională şi valoroase piese ale patrimoniului cultural-naţional.

“Satul copilăriei” este acel sat care a rămas în memoria unora drept satul bunicilor sau străbunicilor, dar şi satul idilic din poeziile lui Mihai Eminescu sau din poveştile lui Ion Creangă.

Mergând pe acest principiu, al regăsirii vremurilor trecute, expoziţia permanentă a muzeului este concepută astfel încât vizitatorul să întâlnească aici o “Românie” în miniatură, cu exponate din toate provinciile istorice româneşti (Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Moldova, Transilvania şi Banat), organizate tematic şi acoperind toate genurile creaţiei artistice tradiţionale (port popular, ţesături, obiecte de uz gospodăresc şi ceremonial, obiecte din lemn şi metal, ceramică, icoane pe sticlă şi lemn, precum şi obiecte de cult).

Provincia dintre Dunăre şi Mare, Dobrogea, este reprezentată prin toate acele obiecte care în trecut compuneau „camera curată” sau „camera bună” a locuinţei ţărăneşti, acea încăpere în care se primeau oaspeţii în zi de sărbătoare şi unde se păstrau cele mai valoroase obiecte ale familiei, dar şi zestrea fetelor de măritat. În sălile expoziţionale dedicate satului dobrogean, vizitatorii pot admira ţesături specifice zonei (ştergare din borangic, perne, cearceafuri, feţe de masă), obiecte din aramă, piese de cult, dar şi costumele populare tradiţionale provenite din localităţi precum: Oltina, Ostrov, Băneasa, Dunăreni.

Muntenia este prezentă în expunere cu valoroase piese de port din zona Muscelului sau Buzăului, unde maramele din borangic, cămăşile şi fotele realizate de ţărănci se remarcă prin fineţe şi somptuozitate. Scoarţele munteneşti cu decor geometric sau ştergarele din bumbac, bogat decorate cu motive florale, fitomorfe şi geometrice erau nelipsite în trecut din locuinţa tradiţională ţărănească.

Satul oltenesc este reliefat prin exponate provenite din zonele Mehedinţi, Gorj, Olt, Dolj, Romanaţi: ţesături (scoarţe decorate cu motivul pomului vieţii, ştergare, aşternuturi), costume femeieşti şi bărbăteşti, valoroase icoane pe lemn, cruci de mână, dar şi o variatate de obiecte din ceramică lucrate de olarii din vestitele centre ale Olteniei, Horezu, Oboga sau Vlădeşti.

Nu putem să ne gândim la satul tradiţional moldovenesc fără să ne vină în minte Humuleştiul lui Creangă, leagăn al copilăriei şi tărâm de basm, descris de marele povestitor ca un sat de oameni harnici, unde chiar şi flăcăii torceau firele de lână, iar fetele „ştiau a învârti hora, dar şi suveica”, în timp ce şi femeile se întreceau în a ţese sumane, iţari sau ştergare. Din zona Moldovei, de-a lungul timpului, au intrat în colecţiile muzeului preţioase lăicere din lână, ţesute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca şi scoarţele de mari dimensiuni, decorate cu motive fitomorfe şi avimorfe, care au fost lucrate din fibre textile vopsite cu coloranţi naturali. Cele 8 scoarţe expuse în holul central de la etajul muzeului au o valoare inestimabilă, fiind toate încadrate în categoria Tezaur, trei dintre ele având anul confecţionării plasat în ţesătură: 1849, 1862, 1875. Ştergarele din bumbac, realizate în tehnica năvăditului sunt reprezentative pentru ţesăturile din zona Moldovei, iar ceramica de tip Kuty, cea lucrată la Rădăuţi sau obiectele din lemn, de ceremonial ori de inventar pastoral erau întâlnite în trecut în fiecare gospodărie. Piesele de port tradiţional din zona Vrancei sau Bucovinei, atât femeieşti, cât şi bărbăteşti, completează imaginea de ansamblu a satului moldovenesc.

Exponatele care conturează satul transilvănean provin din zone precum Sibiu, Ţinutul Pădurenilor (Hunedoara), Cluj, Sălaj, Arad, Bihor, Mureş, Bistriţa- Năsăud, Maramureş. În sectorul dedicat Transilvaniei, vizitatorii pot admira o varietate vase ceramice (farfurii, ulcioare, căni, străchini, cahle) şi ţesături (ştergare, perne, cearceafuri, scoarţe) care completau interiorul ţărănesc de sărbătoare al zonelor amintite. În cadrul locuinţei rurale transilvănene un rol însemnat îl aveau icoanele pe sticlă. Cele expuse în muzeu au fost pictate în secolele XVIII- XIX, în centre ca Nicula, Gherla (Cluj), Scheii Braşovului, Făgăraş, Maierii Albei Iulia, Valea Sebeşului.

Portul din zona Transilvaniei cuprinde tipologii ale costumului femeiesc şi bărbătesc, ce acoperă majoritatea zonelor etnografice ale acestei provincii. Toate sunt costume vechi, cu valoare de tezaur, care au fost realizate în gospodărie sau ateliere rurale. Amintim aici costumele din zona Sibiului, în care se remarcă cămaşa femeiască cu „ciocănele” şi brâul lucrat în culorile tricolorului (reminiscenţă a perioadei paşoptiste); costumele din Ţinutul Pădurenilor, cu cămaşa femeiască avînd decor în „tablă” sau „blană”, iar cea bărbătească cu „pături” pe piept; costumele de Sălaj sau Arad, cu vălitorile specifice zonei; zadiile bicrome, cămăşile şi pieptarul brodat din Maramureş; costumele din zona Năsăudului, cu podoabele care le individualizau zonal (pană de păun, „păuniţe” şi lătiţare); costumul femeiesc din Cluj, cu cămaşa cu „pui pe cot”; costumele autentice din Oaş, la care se remarcă croiul amplu al cămăşii bărbăteşti şi „gacilor” (pantaloni), dar şi clopul cu mărgele, marcă identitară a zonei.

În satul bănăţean ştergarele aveau un rol important în decorul locuinţei, fiind aşezate, aşa cum se observă şi în fotografiile ce însoţesc exponatele, în jurul vaselor de ceramică sau pe culme. Au capetele decorate compact cu motive rombiforme, realizate preponderent din bumbac roşu şi negru, iar la extremităţi sunt ornate cu dantele albe, având o compoziţie florală. Scoarţa din această zonă era lucrată într-o tehnică specifică, numită „karamani” sau cu „tăieturi”. Cea din expunere a fost confecţionată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar în anul 2014 a fost clasată în categoria Tezaur.

Portul femeiesc bănăţean se remarcă prin broderia perforată a cămăşilor, prin opregele lucrate cu bumbac şi fir metalic, dar şi prin pieptarele cu broderie compactă. Acoperitorile de cap, conciuri sau cepse (bonete), beneficiază de o vitrină separată, tocmai pentru a evidenţia diversitatea pieselor deţinute de muzeu.

Toate aceste obiecte, care astăzi compun patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanţa, au făcut parte din universul ţăranului român, fiind reprezentative pentru „satul copilăriei” de odinioară. Valoarea lor este inestimabilă pentru patrimoniul cultural- naţional, acest lucru fiind confirmat şi de clasarea lor, de către Ministerul Culturii, în cele două categorii stipulate de Legea nr. 182 / 2000: Tezaur (piese cu valoare excepţională) şi Fond (piese cu valoare deosebită).

Aşadar, vă invităm la Muzeul de Artă Populară pentru a descoperi „Satul copilăriei”, aşa cum era cândva în fiecare zonă etnografică a ţării.

Pentru data de 15 ianuarie, Ziua Culturii Naţionale, accesul în muzeu este gratuit.