Craiova: vernisajul Expoziţiei de caricatură MATTY

Muzeul de Artă Craiova în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici din România- Filiala Craiova şi Asociaţia Caricaturiştilor Profesionişti din România vă invită luni 16 iulie 2012, ora 19, la vernisajul Expoziţiei de caricatură MATTY.

Expoziţia poate fi văzută până pe 22 iulie 2012 la Galeria ARTA Craiova, Calea Unirii, nr 12.

Despre MATTY

Se naşte pe 7 mai 1924 la Ismail, în judeţul omonim al României interbelice, actualmente în Ucraina, în familia unui director de bancă. Datorită profesiei tatălui său, mutat în diverse sucursale, Matty a copilărit în Craiova, Piteşti şi Iaşi, în urbea moldavă urmând studiile liceale.

Student fiind, în 1946 începe să publice caricaturi şi desene satirice în diverse publicaţii.

În 1948 absolvă Academia de Arte Frumoase Bucureşti şi din 1949 este angajat la abia încropitul studio de animaţie alături de Ion Popescu Gopo, Pascal Rădulescu, Constantin Popescu, Iulian Hermeneanu şi Liviu Ghigorţ.

Participă ca desenator la primele filme regizate de Ion Popescu-Gopo – Punguţa cu doi bani (1949), Răţoiul neascultător(1950), Albina şi porumbelul(1951). Din acea perioadă empirică a animaţiei româneşti Matty mai are două contribuţii filmice: co-regizor, alături de Iulian Hermeneanu la scurt-metrajul O poveste cu ursuleţi(1953), după scenariul lui Mircea Crişan şi primul său film de animaţie din postura de prim regizor – Lacătul minune (1955). După aceste încercări, Matty se dedică amplu caricaturii de presă sportivă (Sportul popular, Stadion), colaborării cu revista Urzica şi ilustraţiei satirice de carte.

Revine în lumea animaţiei în 1965, la un an de la formarea studioului profesionist Animafilm, realizând constant producţii conturate cu un umor subtil: Un bloc neobişnuit (1965), Autobiografie (1970), Linişte (1971), seria Formica I-IV (1973-1976), Organigrame I-II (1975-1976), Tablete (1978), Noi cu drag muncim (1981). Pentru primul episod din Formica a primit Premiul CIDALC la Cracovia şi a fost în selecţia oficială la London Film Festival (1974), iar Organigrame II a fost premiat la Bilbao (1976) şi Gabrovo (1977).

În 1965 expune la Bruxelles în cadrul Salonului Internaţional al Umoriştilor, iar din 1968 este prezent la toate Saloanele naţionale anuale ale umorului grafic.

În 1978, Matty îşi supradimensionează satira în perimetrul marelui ecran, realizând scenariul comediei Expresul din Buftea (regia Haralamb Boroş, cu: Coca Andronescu, Jean Constantin, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu şi alţii) dar, ciopârţită de cenzură şi ineficient abordată regizoral, eşuează ca act artistic.

Cariera sa prolifică, arborizată pe direcţii de propagare diversă i-a conferit mereu noi provocări şi o expunere vizibilă în ochii cititorilor de vârste şi preferinţe diferite, dar celebritatea lui Matty a provenit din rubrica sa zilnică „Una pe zi” din cotidianul România liberă (1968-1984).

Desenele sale satirice au populat efervescent paginile revistelor Urzica, Magazin, Flacăra, Lumea, Cinema, au fost trofee hilare în publicaţiile dedicate vânătorilor şi pescarilor, Matty însuşi fiind un pescar împătimit, s-au răspândit în cataloage, cărţi ilustrate, albume, pe simeze şi în memoria afectivă a pasionaţilor de complicitate la ironie.

După 1990, Matty nu şi-a întrerupt firul ardent al creaţiei, publicând în ritm allegro de Paganini în pluritatea revistelor din acel furibund puseu editorial de libertate postdecembristă: Opus, Tinerama, Baricada, Zig-Zag, Papagalul, Lucifer, România liberă, Magazin, Alianţa Civică etc.

Moare la Bucureşti pe 21 septembrie 1995 în urma unor complicaţii ale bolii diabetice de care suferea în ultimii ani.

În anul 2000, cu sprijinul lui Gabriel Bratu şi Albert Poch, se organizează o expoziţie retrospectivă la Galeria Vollard din Craiova.

Paul Stoica

–––––––––––––––––––––––––––––––

Aparent, era un om ca toţi oamenii. Nimic în minus, nimic în plus. Doar aparent. De fapt, Matty-caricaturistul avea ceva în plus: un fel de ochi ai soacrei cu care vedea şi lateral, şi în spate, pătrunzând până în adâncul slăbiciunilor, patimilor şi neomeniei omeneşti, al fenomenelor sociale şi politice… şi totul se transformă în caricaturi. Nimic din imperfecţiunile creaţiei lui Dumnezeu nu i-a scăpat.

Matty avea în caricaturile sale intuiţia sociologului, a analistului politic şi claritatea comentatorului de presă. În nu destul de lunga sa viaţă, a fost cel mai prolific caricaturist al generaţiei postbelice. Caricaturile sale, mustind de umor, fiind aşteptate şi savurate de cititori în fiecare dimineaţă, la rubrica Una pe zi – pastila naţională de bună dispoziţie a românului, care de-abia apoi citea ziarul sau poate nici nu-l mai citea.

Matty era sinonim cu umorul. Glumele sale grafice şfichiuitoare erau adevărate intervenţii chirurgicale caracterizate prin îndemânarea, eleganţa şi fineţea tăieturii care, oricât de profundă, nu lăsa sânge. Săgeţile criticii sale se înfigeau cu precizie adâncă, uneori până la os, dar delicat, fără duşmănie. Chiar cei care se simţeau vizaţi, am impresia că acceptau gluma usturătoare ca pe o lingură cu sare amară administrată de o jună super-superbă asistentă blondă.

……………………………………………………………………………………………………………….

Mi-e dor de Matty. De altfel, toţi cei care l-au cunoscut personal, au privit în ochii lui inteligenţi şi s-au împărtăşit din spiritul său, tânjesc după Matty. Tuturor celor care prin umorul său, le-a făcut viaţa, la vremea sa, mai suportabilă, le e dor de Matty. Să-i mulţumim că a existat.

Albert Poch

26 iulie 2011