Deva: exponatul lunii februarie 2025 la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva: povestea Fibulei „bărcuță”.

Luna februarie vine cu noi provocări pentru muzeul nostru. Patrimoniul muzeului cuprinde colecții variate și o mulțime de artefacte ce abia așteaptă să fie cunoscute de vizitatorii pasionați de istorie.

Datorită acestui fapt, continuăm și anul acesta un proiect tare drag nouă, intitulat ”Exponatul lunii,,. În fiecare lună, vom expune în holul de la parter al Palatului Magna Curia, povestea unui obiect mai puțin cunoscut de către public, dar foarte interesant din perspectiva descoperirii, utilizării și conservării sale.

Vă propunem ca prim obiect, în cadrul proiectului nostru, povestea Fibulei „bărcuță”.

Fibula „bărcuță” de la Deva – Dealul Cetății este reprezentativă pentru o categorie aparte a obiectelor folosite în trecut, și anume podoabele vestimentare. Din vechime, hainele erau prinse în jurul trupului și împodobite cu ajutorul unor piese din metal, os sau piele, cum ar centurile, lanțurile sau fibulele. Acestea din urmă erau practic ace de siguranță, ținând laolaltă materialele textile sau susținând alte piese de port metalice. Atunci când erau ornamentate, de la simple incizii până la încrustare cu pietre prețioase, sau confecționate din aur și argint, fibulele se aseamănă mai mult cu broșele din perioadele mai recente.

Piesa noastră a fost descoperită întâmplător în anul 1909 pe Dealul Cetății, cu ocazia lucrărilor de amenajare a aleilor de vizitare a monumentului medieval.

Din fericire, fibula s-a păstrat întreagă, într-o stare de conservare foarte bună, fiind acoperită în timp de o patină nobilă verde-închis. Obiectul din bronz este și astăzi funcțional, resortul cu trei spire permițând cu ușurință așezarea sau scoaterea acului, foarte ascuțit încă, din portagrafa alungită. Corpul fibulei (arcul) este concav și prelung, în forma unei bărci (de mici dimensiuni), de aici numele oarecum ciudat al acestui tip de artefact.

Informațiile cu privire la momentul în care a fost produsă și utilizată fibula de la Deva ne sunt oferite de trăsăturile sale principale: dimensiuni, tipologie, compoziția aliajului, motivele decorative. Ele sunt specifice perioadei de sfârșit a primei epoci a fierului din Europa. Astfel, fibula de tip „bărcuță” ar fi ajuns în spațiul transilvănean cândva în secolul VII a. Chr. (poate și în prima jumătate a veacului următor).

Ea nu este singura piesă din această secvență de timp de pe teritoriul municipiului devean. Chiar în apropiere s-a aflat întâmplător mormântul de inhumație scitic din punctul Viile Carolina, pe o culme domoală aflată la sud-vest de Dealul Cetății. Descoperit tot înainte de Primul Război Mondial, complexul funerar conținea nouă vârfuri de săgeți din bronz, un disc ceramic decorat cu incizii, un vas miniatural și un topor din fier (actualmente pierdut), toate acestea fiind recuperate împreună cu resturile unui schelet uman. Probabil dintr-un mormânt din aceeași epocă provine și fibula noastră.

Vă așteptăm la muzeu să descoperiți minunatul artefact