Exponatul lunii martie la Muzeul judetean ”Teohari Antonescu” Giurgiu este Vasul cu Îndrăgostiți.

Castron tronconic cu statuete antropomorfe
Sultana-Malu Roşu, jud. Călăraşi, 1975
Eneolitic, Cultura Gumelniţa, faza A2
Complexul cultural Gumelniţa-Karanovo VI-Kodjadermen
4300 a. Chr. – 4100 a. Chr.

Aşezarea de la Sultana-Malu Roşu, situată pe Valea Mostiştei, ocupă un rol important în contextul eneoliticului din România, reprezentând una dintre cele mai bogate şi spectaculoase aşezări din cadrul complexului cultural Gumelniţa-Karanovo VI-Kodjadermen.
Aşezarea de tip tell de la Sultana se află pe un promontoriu situat pe terasa lacului Mostiştea, pe malul său de vest, la cca 500 m de la marginea de nord-est a satului, în punctul numit de localnici Malu Roşu, având înălţimea de 44,6 m.
Primele cercetări de aici sunt legate de începuturile şcolii româneşti de arheologie, fiind, în acelaşi timp, prima aşezare de tip tell din Valea Dunării cercetată în mod ştiinţific începând cu anul 1923 de către Ion Andrieşescu şi Vladimir Dumitrescu. Reluate sporadic între anii 1955-1965, investigaţiile arheologice de la Sultana-Malu Roşu au fost continuate între anii 1974-1982 cu participarea muzeelor din Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi şi, ulterior, a Muzeului Naţional de Istorie a României.
Descoperită cu ocazia săpăturilor arheologice întreprinse în anul 1975 de către Constantin Isăcescu de la Muzeul din Giurgiu, strachina provine din cadrul aşezării gumelniţene. Forma actuală a fost obținută în urma restaurării celor 12 fragmente ceramice.
Combinaţia plastică impresionează prin ineditul ei, în sensul că nu-şi găseşte analogii în nicio altă cultură din neolitic. Vasul este decorat cu motive geometrice, reprezentate prin şiruri de romburi şi triunghiuri, pictate cu culoare albă pe fond roşu-cărămiziu. În centrul vasului, la interior este aplicată o pereche de statuete antropomorfe, aşezată pe un fel de băncuţă. În timp ce braţul drept al bărbatului este așezat pe pântec, cel stâng, mai lung, este poziționat după gâtul statuetei feminine.
Cu dimensiunea puţin mai mare decât statueta feminină, cea masculină este modelată simplu şi acoperită cu culoare albă, având ca decor o bandă roşie în zona abdominală. Sexul este marcat printr-o proeminenţă şi pictat cu roşu. La rândul ei, statueta feminină are caractere faciale simple: nasul reliefat, nările figurate prin două împunsături, iar gura este reprezentată printr-o incizie. Pe corp şi braţe sunt trasate linii roşii şi albe, iar pe picioare se observă o spirală pictată cu aceleaşi culori.
Gestul protector al bărbatului de a-şi petrece braţul stâng pe după gâtul statuetei feminine ar putea fi expresia stărilor sale sufleteşti şi a valorilor universului său interior.
Elementele cu valoare de simbol – cuplul antropomorf şi motivele geometrice, reprezentate în varianta stilistică descrisă anterior – individualizau probabil aşezarea, stabilind – în acelaşi timp – şi legătura dintre planul teluric şi cel divin. Perechea antropomorfă plasată în mijlocul vasului alături de motivul spiralei şi de colorit pot fi privite ca substitute ale Pomului vieţii şi ale axului lumii (axis mundi), sugerând ideea de viaţă şi reînnoire periodică.
Interpretările privind simbolistica vasului cu „îndrăgostiţi” pot fi luate numai la nivel de ipoteze, acesta ilustrând probabil teme a căror semnificaţie este foarte dificil de descifrat în stadiul actual al cunoştinţelor.

http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?tit=Vas-de-bucatarie–Castron&k=E1D57B039FB444DD8680B1B49C798339