- Acest eveniment a trecut.
EXPONATUL LUNII OCTOMBRIE la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii “Ion Borcea” – Bacău este iasca (Fomes fomentarius)
EXPONATUL LUNII DECEMBRIE: Iască (Fomes fomentarius)
Este o ciupercă încadrată sistematic în familia Polyporaceae, Ordinul Polyporales, Clasa Agaricomycetes, Încrengătura Basidiomycota, Regnul Fungi.
DENUMIRI POPULARE: iască, copita-calului, iasca-fagului, văcălie.
DESCRIERE: corp sporifer peren, sesil, în formă de copită, ondulat, zonat concentric, convex, cu diametrul de 10-40 cm, grosimea 10-20 cm. Faţa superioară este netedă, concentric zonată, de culoare cenuşie-albicioasă, brună sau neagră. Trama este compactă, suberoasă, pufoasă la tăiere de culoare brună-ruginie. Mirosul este plăcut, iar gustul este amărui.
HABITAT: creşte pe trunchiuri vii sau moarte de foioase, în special de fag şi produce un putregai alb al lemnului.
CATEGORIA ECOLOGICĂ: saprofită, facultativ parazită lignicolă.
RĂSPÂNDIRE: Europa, America de Nord, Asia
COMESTIBILITATE: necomestibilă.
În perioada neolitică, iasca (trama) a fost folosită la aprinderea focului. Mai târziu, în evul mediu ea a fost fiartă curățită de crustă și apoi îmbibată cu o soluție de nitrat de amoniu sau urină și apoi uscată. Astfel preparată, era suficientă numai o scânteie pentru aprinderea ei.
Până în secolul XIX, a fost folosită în farmacie sub numele de „Fungus chirurgorum” pentru oprirea hemoragiei.
În România, din iască se confecționează pălării, genți sau alte obiecte de artizanat.
