Expoziţia „George Enescu în vremea Marelui Război (1914 – 1918)” la Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”. Filiala Constanţa

Expoziţia „George Enescu în vremea Marelui Război (1914 – 1918)”
24 octombrie – 9 noiembrie
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”. Filiala Constanţa

Procesul configurării României moderne ca stat național unitar și independent capătă accente dramatice și ulterior tragice, pe parcursul desfășurării primei conflagrații mondiale, declanșată în august 1914. Regatul României intră în război în anul 1916, își dă marea jertfă de suferință, sânge și moarte, până la încheierea ostilităților în teatrele de luptă. Anul 1918 consfințește atât sacrificiile cât și victoriile pe câmpul de bătălie, urmând ca acestea să fie oficial validate de pacea istorică încheiată în 1919. În condiții de nesiguranță și disconfort major, societatea își continua, cu toate acestea, activitatea curentă. Domeniul culturii și-a avut rolul său de mare importanță, iar în cadrul acestuia, muzica a îndeplinit o funcție deosebită. În acest context, personalitatea emblematică a maestrului George Enescu domină întreaga viață muzicală pe teritoriul românesc.

Pe întinderea spațiului european, amenințarea conflictului mondial plutea în aer. Această gigantică încleștare continentală își găsește ecoul puternic în creația maestrului, îndeosebi în Simfonia a II-a, compusă în perioada 1913-1914. Aici avântul impetuos, dezvoltările dramatice alternează cu evocarea chipului patriei sub forma unei teme în caracter popular, suavă și nobilă, care apare cu pondere semnificativă atât în prima parte, cât și în final. E o prevestire cutremurătoare a cataclismului ce avea să izbucnească în scurtă vreme.

Expoziția de față evidențiază patriotismul muzicianului, total implicat și dăruit semenilor săi .

În august 1914, în Franța, Marele Război începuse. În plină activitate concertistică, George Enescu obținuse un permis de ședere în Franța și unul de liberă circulație. În calitate de violonist, George Enescu susținea recitaluri împreună cu artiști celebri pe mari scene ale Europei: Maurice Dumesnil, Marcel Ciampi, Theodor Szántó, Pablo și Guilhermina Casals la Bilbao (Spania), Paris, Liège, Budapesta (Ungaria), Zurich, Lausanne (Elveția) etc. Compozitorul era deja cunoscut pe continentul american, Rapsodiile sale regăsindu-se în programele concertelor dirijate de Walter Damrosch.

În septembrie începe seria de concerte în România, alături de muzicieni ca Sergiu Tănăsescu, R. Vrăbiescu, G. Folescu, Cella Delavrancea ș.a. Organizează și desăvârșește de îndată un proiect menit să ridice moralul concetățenilor săi prin prezentarea în primă audiție la noi a Simfoniei IX-a de Beethoven la Ateneul Român din București, ca un îndemn explicit la unitate și înfrățire, iar fondurile obținute le direcționează spre Crucea Roșie. Dealtfel, toate evenimentele la care participă sunt organizate exclusiv în folosul Crucii Roșii a României și a societăților de binefacere, implicate deja în tragicele evenimente care debutaseră în Europa.

În perioada noiembrie 1915-februarie 1916, susține 16 concerte de importanță istorică în orașe lipsite de formații muzicale profesioniste, dând astfel posibilitatea locuitorilor din aceste târguri să se împărtășească de la izvorul sfânt al celei mai înalte arte. Concomitent cu acest autentic apostolat muzical, lucrează la marile sale proiecte de creație: configurarea viitoarei tragedii lirice Oedip, definitivarea în 1915 și prezentarea publică în anul 1916 a Suitei a II-a pentru orchestră, lucrare de factură neoclasică și expresivitate romantică, impregnată de parfumul cântecului popular românesc.

Pentru impresionanta sa activitate muzicală, Casa Regală a României reprezentată de Regele Ferdinand I și Regina Maria îl decorează pe George Enescu cu Ordinul Coroana României în grad de Comandor.
În 27 august 1916, România intră în război alături de Antanta. În luna noiembrie, oficialitățile se retrag de la București la Iași, luptele desfășurându-se pe numeroase fronturi. În mijlocul bătăliilor sângeroase și evenimentelor tragice, George Enescu, alți artiști români și chiar Casa Regală – Regele Ferdinand și Regina Maria încearcă să aline suferințele soldaților, răniților, orfanilor și văduvelor de război.

Muzicianul susține recitaluri și concerte ca violonist, dirijor, pianist, compune și își prezintă lucrări proprii în primă audiție, anagajându-se necontenit în activități de binefacere. Din luna septembrie, este numit președintele echipelor artistice organizate, la inițiativa sa, de Crucea Roșie a României, pentru a concerta pe front și în spitalele pentru răniți.

La Iași, cooptează instrumentiști pentru a alcătui o orchestră menită să destintă atmosfera tensionată prin concertele sale și să ofere suport financiar celor afectați de război.

Paralel cu activitatea zilnică în spitale, George Enescu participă la festivaluri organizate cu scop umanitar la Teatrul Național din Iași, în compania unor artiști precum C. Nottara, Maria Filotti, Socrate Barozzi, Ilie Sibianu, Marioara Ventura ș.a.

Legătura sa cu Casa Regală continuă să rămână strânsă, atât el, cât și Regina Maria punându-se necontenit în slujba răniților de război.

În februarie/martie, are loc un eveniment important al anului: recital în folosul Crucii Roșii Ruse, cu pianistul Alexandr Siloti la Teatrul Mariinski din Petrograd/St. Petersburg.

Întors în România, își reia periplul artistic la Iași, Dorohoi, Botoșani, Bacău, Bârlad cu Marioara Ventura, Alfred Alessandrescu, Socrate Barozzi, Maria Filotti, Nicolae Caravia, Muza Ghermani-Ciomac ș.a. în beneficiul invalizilor de război și al răniților.

În decembrie, dirijează primul concert simfonic al orchestrei pe care a organizat-o cu elemente locale si artiștii refugiați la Iași, veniturile fiind cedate în folosul orfanilor de război și Crucii Roșii a României.
Anul 1918 marchează fondarea oficială a Orchestrei Simfonice din Iași, care, începând cu luna ianuarie, desfășoară o intensă activitate concertistică la Teatrul Național din Iași: 20 de concerte simfonice organizate și dirijate de George Enescu în compania unor soliști precum C. C. Nottara, Constantin Bobescu sau Th. Fuchs.

La capătul unei conflagrații ce a secătuit întreaga omenire, George Enescu găsește puterea să meargă mai departe, însoțit de armele sale: „pana, vioara și bagheta”, întru împlinirea misiunii asumate, de a se pune în slujba semenilor: „din 1918 scot din nou din cutie vioara, și, cum se termină războiul, o iau din nou la drum”…