Foto-expoziția „Comunicarea la animale” – în perioada iulie-septembrie 2021, la Muzeul Brăilei „Carol I” – Secția Științele Naturii (Parcul Monument)

Foto-expoziția „Comunicarea la animale” – în perioada iulie-septembrie 2021, la Muzeul Brăilei „Carol I” – Secția Științele Naturii (Parcul Monument)

În cadrul acestei expoziții, vizitatorii vor putea descoperi în ce fel comunicarea ajută organismele să interacționeze pentru a îndeplini funcții de bază în lupta pentru supraviețuire.

Dintotdeauna, omul a încercat să dezlege misterele comportamentului animal. Fie că vorbim de animale domestice sau sălbatice, cu toții știm că, prin limbajul lor, animalele își exprimă afecțiunea, bucuria, teama, agresivitatea, însă felul în care se manifestă este diferit față de modul de exprimare uman. Ele comunică în multe feluri, motivate fiind și de nevoia de hrană, de mobilitate, de menținerea în siguranță, găsirea de parteneri etc. și își exprimă aceste nevoi prin cântec, mimică, gestual, prin mesaje chimice, atingeri etc.

În regnul animal, comunicarea are loc cel mai adesea între membrii unei specii, dar și între specii diferite.

După cum ilustrează exemplele de mai sus, animalele transmit mai multe tipuri de semnale pe care le folosesc într-o gamă largă de contexte. Însă, cele mai comune scopuri în care animalele folosesc comunicarea inter sau intra specifică sunt: atragerea unui partener, stabilirea dominanței sau apărarea teritoriului, coordonarea comportamentelor grupului, îngrijirea progeniturii, strigătele de ajutor, alertarea/avertizarea celorlalți membri ai grupului cu privire la prezența proprie sau a unui pericol etc.

Categoric, cea mai frecvent utilizată formă de comunicare este cea vocală, iar cei mai importanți emițători de sunete sunt insectele și păsările. Acestora li se adaugă amfibienii, peștii și, bineînțeles, mamiferele.

În ceea ce privește comunicarea chimică, mirosurile au marea calitate de a putea fi durabile și detectate de la distanță, indiferent de obstacole. Ele sunt în special semnale de recunoaștere a căror eficiență depinde de modul în care speciile sunt echipate să emită substanțe specifice (semnale chimice) și să le recepteze senzorial, în mod selectiv.

În limbajul vizual, imaginile care joacă rol de stimuli optici pot deveni, de asemenea, mijloace de comunicare între animale. Paradele amoroase, curtarea, mimetismul ca formă de autoapărare, expresiile caracteristice care însoțesc acțiunile de apărare a teritoriului sau de reglementare a ierarhiei sociale sunt tot atâția stimuli vizuali meniți să servească la comunicarea inter-individuală.

Pentru animalele acvatice care trăiesc în ape tulburi, semnalizarea electrică și bioluminiscența sunt abilități fără de care viața în adâncuri nu ar fi posibilă.

Totodată, animalele sociale pot folosi semnale pentru a coordona mișcările grupului, pentru a aduna membrii dispersați ai grupului sau pentru a afișa afilieri sociale. Unele animale au semnale speciale pe care le folosesc pentru a împărtăși informații cu privire la descoperirea unei surse de hrană, pentru a alerta pe altele despre atacurile prădătorilor și chiar pentru a alerta prădătorii care se apropie, precum că au fost detectați. În plus, liliecii, păsările guacharo, cetaceele și peștii electrici folosesc diferențele dintre propriile semnale emise și recepționate ulterior (ecolocația) pentru a extrage informații despre mediul ambiant. În multe dintre aceste contexte, semnalele animale relevante sunt concepute pentru a oferi unui receptor informații auxiliare despre identitatea, sexul, apartenența socială și locația expeditorului.

Asemeni altor trăsături, comportamentele de comunicare – și / sau capacitatea de a învăța aceste comportamente -, apar prin selecție naturală. Comportamentele ereditare de comunicare care cresc probabilitatea unui organism să supraviețuiască și să se reproducă vor tinde să persiste și să devină comune într-o populație sau specie.

Comunicarea în regnul animal este un subiect aparte, puțin cunoscut de către publicul larg. Cunoașterea acestor fenomene fascinante, ce se petrec în sânul naturii, la fiecare pas, ne-ar putea schimba percepția asupra „necuvântătoarelor”, în general.

Vă așteptăm cu drag, la sediul secției noastre din Parcul Monument!