Galaţi: Exponatul lunii noiembrie la Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” | ”Scrisoarea de acreditare diplomatică a lui Victor Place în funcția de consul general al Franței la New York (1870)”

Scrisoarea de acreditare diplomatică a lui Victor Place în funcția de consul general al Franței la New York (1870), semnată de către Împăratul Franței, Napoleon al III-lea

Muzeul de Istorie ”Paul Păltănea”, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Galați, vă propune spre vizitare, în luna noiembrie 2021, mini-expoziția ”Scrisoarea de acreditare diplomatică a lui Victor Place în funcția de consul general al Franței la New York (1870)”. Documentul, cu o valoare muzeistică deosebită, face parte din patrimoniul Muzeului de Istorie ”Paul Păltănea”, Colecția ”Specială – Documente”, îngrijită de muzeograf dr. Mariana-Delia Pohrib, va fi expus timp de o lună, la Secția Lapidarium, str. Maior Iancu Fotea nr. 2 bis.

Victor Place s-a născut la Corbeil, pe 18 iulie 1818, şi este fiul lui Philippe Place, proprietar, şi al Mariei-Camille Lefebure. Studiile şi le-a făcut la Paris, la Liceul „Henri IV”, apoi, la Şcoala de Drept.

„La 21 de ani, în 1839, Victor Place iese primul la concursul de consuli, fiind trimis, mai întâi, la Madrid, ca elev-consul. A fost transferat, apoi, în misiunea Adolph Barrot, de la Port-au-Prince, între anii 1843-1844, în calitate de secretar al misiunii. În 1844 și 1845 se află la Cadix, iar în 1846, este numit în funcţia de cancelar de ambasadă, apoi vice-consul, la Napoli. La 28 de ani, primeşte distincţia de Cavaler al Legiunii de O­noare, fiind remarcat în urma unor tranzacţii ordonate de Guvernul francez pentru cumpărarea unei cantităţi de furaje necesară aprovizionării trupelor din Africa, afacere în urma căreia Victor Place a dat dovadă de un adevărat simţ practic şi un zel dezinteresat în favoarea ţării sale. Din octombrie 1847 şi până în martie 1850, se află la conducerea Consulatului din Santo Domingo, unde are misiuni mai mult periculoase decât delicate.

1851-1855. După un scurt concediu, a fost numit consul clasa II-a la Mossoul, în Kurdistan (1 ianuarie 1851 – 17 septembrie 1855). Aici a vizitat și cercetat cetăţile asiro-babiloniene descoperite de consulii Botta şi Layard. În cele din urmă a fost însărcinat să continue săpăturile întrerupte din 1844 la Khorsabad, lângă Mosul, unde fusese vechiul oraş asirian Ninive. În urma săpăturilor a scos la iveală vechiul palat regal, cu cele şapte porţi monumentale descrise între anii 1867-1870 în cele trei volume importante Ninive et l’Assyrie (1876), ocazie cu care a întocmit şi o hartă arheologică a Asiriei, lucrări apreciate de specialiştii arheologi.

1856-1863. La 5 iunie 1856 a fost numit consul clasa a II-a la Iaşi, la 10 noiembrie același an fiind avansat consul clasa I şi recompensat cu distincția Ofițer al Ordinului Legiunea de onoare clasa I. A condus Consulatul Francez din Iași până la 3 aprilie 1863.

1863-1866. Consul clasa I la Adrianopol (4 aprilie 1863 – 31 martie 1866).

1866-1867. Consul clasa I la Tananarive (1 aprilie 1866 – 21 martie 1867).

1867-1870. Consul general la Calcutta (27 martie 1867 – 15 martie 1870).

1870-1871. La 16 martie 1870 a fost numit consul general la New York. Pe lângă atribuțiile diplomatice a fost delegat să negocieze cu oamenii de afaceri americani achiziționarea de echipamente, muniţii şi provizii necesare armatei franceze în războiul franco-german (1870-1871). Deși a îndeplinit misiunea cu succes, în martie 1871 a fost retras din funcție, duşmanii săi acuzându-l că și-ar fi însușit unele comisioane de la furnizori, motiv pentru care a fost trimis în judecată, unde, constatându-se nevinovăţia lui, a fost achitat. Ulterior, guvernul a cerut revizuirea procesului, astfel că în apel fostul consulul a fost condamnat. Epilogul a aparținut preşedintelui Republicii, Thiers, care, examinând dosarul şi constatând nevinovăţia, l-a graţiat.

1873. Din cauza politicii şi a sănătăţii grav zdruncinată s-a retras şi, în octombrie 1873, a venit în Moldova, la ţară, la cumnaţii lui din Tângujei (județul Vaslui).
1874. La 23 ianuarie 1875, Victor Place a decedat, fiind înhumat la Iaşi, în vechiul cimitir catolic din Copou. La 1 octombrie 1931, prin grija oficialilor Municipalității din Iaşi, rămăşiţele lui au fost transportate la noul cimitir „Eternitatea” (Parcela 2/IC), piatra tombală, pusă prin eforturile financiare ale Fundaţiei Regele Ferdinand I, fiind confecționată din piatră de Vrata, de către V. Venturini şi Vittorio Tomasini”. (muzeograf dr. Mariana-Delia Pohrib)