În perioada ianuarie – martie 2019, la Muzeul Brăilei „Carol I” – Secţia de Ştiinţe ale Naturii din Parcul Monument, este deschisă foto-expoziţia intitulată „Viața în regiunile polare”.

În perioada ianuarie – martie 2019, la Muzeul Brăilei „Carol I” – Secţia de Ştiinţe ale Naturii din Parcul Monument, este deschisă foto-expoziţia intitulată „Viața în regiunile polare”.
Expoziţia propune o incursiune în regiunile polare, prin intermediul imaginilor şi informaţiilor, în care sunt prezentate aspecte legate de cei doi poli geografici, regiunile din jurul lor şi mai ales despre viaţa la temperaturi extreme. Da, există viaţă la poli, iar expoziţia noastră tocmai acest lucru îşi propune, de a arăta cât de interesante şi complexe sunt, totuşi, aceste ţinuturi îndepărtate şi ce lume nebănuită a vieţii s-a înfiripat acolo, în nesfârşitul „pustiu alb”.
Deşi, aparent, cei doi poli par să aibă foarte multe lucruri în comun, ei sunt, de fapt, extrem de diferiţi, aproape antagonici. Polul Sud şi Polul Nord diferă nu numai prin poziţia geografică în sine, ci şi prin relieful, clima şi formele de viaţă care sunt specifice fiecăruia în parte. Regiunea Arctica este de fapt un ocean îngheţat înconjurat de pământ, în timp ce Antarctica este un pământ acoperit cu o calotă de zăpadă şi gheaţă şi înconjurat de ocean.
Întreaga suprafață terestră a Arcticii este ocupată de tundră și este acoperită de mușchi, licheni, ierburi și tufe mărunte, iar spre nord domină arbuștii. Vara, pe suprafața apelor dezghețate se dezvoltă un fitoplancton bogat (diatomee, alge) care atrage un numeros zooplancton (cnidarii, gastropode, eufausiacee, copepode, amfipode, ctenofore, chetognate, tunicate etc.).
Dintre vertebrate, caracteristice sunt atât mamiferele marine (cetacee, pinipede), cât și cele terestre. Pe țărmuri și pe ghețari întâlnim ursul alb, iar pe sol, în tundra arctică, întâlnim boul moscat, caribu, lupii arctici, vulpile albe şi argintii, iepurii polari, hermelinele, lemingii etc.
Dintre păsări se remarcă alca mică și pescărușul alb, iar în mediul acvatic, peștii sunt destul de puțin prezenți.
Cu cât ne depărtăm de cercul polar, temperatura creşte şi ploile sunt mai dese. Perioada vegetativă creşte la rândul ei şi permite apariţia arbuştilor, a arborilor (exclusiv conifere) care constituie taigaua (pădurea boreală).
În regiunea Polului Sud, în Antarctica, pădurile lipsesc, fiind substituite de mlaştini şi turbării. Flora insulară este deosebit de săracă, alcătuită din câteva specii de plante grupate în asociaţii vegetale sub formă de perniţă, care rezistă mai bine acţiunii distrugătoare a vântului, precum şi graminee, muşchi, licheni şi ferigi pitice.
De pildă, aici nu există mamifere terestre, singurul mamifer endemic care trăia în insulele Falkland, și anume, vulpea-antarctică, a dispărut la sfârșitul sec. al XIX-lea.Fauna insulelor antarctice este dominată de păsări și nevertebrate. Există aici păsări sedentare, legate de banchizele de gheaţă, cum ar fi pinguinii, sau zburătoare viguroase ca albatroşii şi lupii de mare, dar şi multe alte specii care vin aici numai pentru a cloci şi a-şi creşte puii.
Viaţa marină în schimb, abundă în specii de pești, cetacee și pinipede, iar zooplanctonul este alcătuit din meduze, gastropode, numeroși răcușori și eufausiacee (krill).
Plantele și animalele arctice și antarctice sunt extrem de bine adaptate la inospitalierul și asprul mediu polar, forma de adaptare fiind adeseori similară deși speciile, în general, nu sunt comune. Aceste adaptări care ajută viețuitoarele să supraviețuiască sunt în mare parte de ordin fiziologic și constau în conservarea energiei, depozite de grăsime situate sub piele, blana foarte deasă, penele acoperite cu grăsime sau adaptarea coloritului în funcție de anotimp (camuflajul) și migrația.

dr. Nicolae Onea, şef Secţia Ştiinţele Naturii