Muzeul de Artă Cluj-Napoca organizează, în perioada 2-20 octombrie 2024, expoziţia „O lectură a cernerii vieții” a artiștilor Rodica și Adrian Tarța.

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituție publică de interes judeţean, care funcţionează sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj, organizează, în perioada 2-20 octombrie 2024, expoziţia „O lectură a cernerii vieții” a artiștilor Rodica și Adrian Tarța. Ambii artiști au absolvit în anul 2001 Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca (UAD), specializarea Pictură și sunt membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Cluj, din anul 2002. Rodica și Adrian Tarța, începând din anul 2001 până în prezent, au participat la toate Saloanele anuale de artă ale Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Cluj, care s-au desfășurat la Muzeul de Artă Cluj-Napoca. Ambii artiști au avut numeroase expoziții personale și colective, dintre care amintim expozițiile de la Institutul Cultural Român din Lisabona (2007), Salonul Național de Artă Contemporană Râmnicu Vâlcea (2011), Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea (2013), Muzeul Municipal „Regina Maria” (Iași, 2021), D’EM Venice Art Gallery (2021), Bienala Albastră „Essentia” de la Brașov (2021) și Bienala Orașului Regal Curtea de Argeș (2023).

Pentru Adrian Tarța și Rodica Tarța, pictura nu pare să fi fost nicicând atinsă de vreo consecință a „morții artei”, fenomen cultural simptomatic, având expresii teoretice și plastice care atestă o conștiință acută a pierderii fundamentelor unei culturi care nu-și mai revendică legătura cu motivațiile originare ale actului creator. Așa încât, ferm înrădăcinați în tradiția picturii, cei doi artiști nu suspectează lumea contemporană de vreun fel de „pierdere a centrului” (Hans Sedlmayr), ci dimpotrivă, reușescsă-l regăsească atât în identificarea unor subiecte de rezonanță spirituală, cât și în practicarea unei picturi de solidă formație academică.

La Adrian Tarța, admirăm seria peisajelor transilvane, a „materiilor” (lucrări care, sub titlul „Materie și configurări”, analizează ceea ce poate captiva vizualul într-o investigație a materialității compoziției picturale), a cadrelor arhitecturale sau chiar a anotimpurilor, în calitatea lor de vârste ale vieții, cu toată fascinația care se asociază caracterului ireversibil al farmecului clipei.

Lucrări cum sunt Geneza sau Corespondențe ne ajută să vedem cu alți ochi creații cu titluri și reprezentări aparent simple, precum Deal, Dealurile copilăriei, Dincolo de sat, Copac singuratic sau Livada. De fapt, aceste compoziții, având o discreție neobișnuită pentru arta de azi, sunt fine observații ale intimității materiei. Din punct de vedere estetic, ele sunt veritabile micrologii (J-Fr. Lyotard), pretexte plastice pentru a apela la constituenții elementari ai artei, pentru a investiga până în interstițiile și porii vizualului o lume incomensurabilă. În asemenea lucrări, Adrian Tarța își învăluie cu măiestrie subiectele plastice în scheme perceptive persuasive, care asimilează echilibrul stabil al canoanelor clasice, păstrând însă spontaneitatea modernă, dezinvoltura gestuală, dar și eleganța dozajului materiei picturale.

La Rodica Tarța, discursul plastic se individualizează mai ales prin abordarea unor teme acut existențiale, între care și tema solilocviului. Remarcăm în acest sens ciclurile Jertfă și răscumpărare, Context zero și ființare, Urme și umbre. Toate aceste lucrări surprind corporalități umane aflate în criză, ca urmare a diferitelorcondiționări profane. Personaje mereu amenințate să se aneantizeze, să-și piardă calitățile vitale pentru a deveni materie, par a-și aflapartea lor de consolare metafizică în regimul altor cicluri:ale porților religioase sau tradiționale, ale bolților bisericești sau ale arhitecturii religioase, adevărați vectori de propagare ai salvării spirituale.

Ca și în cazul lui Adrian Tarța, pentru Rodica Tarța lumea orașului este relevantă mai cu seamă din perspectiva orelor sale (ciclul „Orele orașului”) sau a ritmurilor („Ritmuri clujene”) imprimate biografiilor omenești. Orașul, într-un fel mai mult sau mai puțin legitim, consumă materia umană, nu fără a oferi însă,compensativ parcă, micile momente de reverie ale unui amurg, ale unei primăveri sau ale câte unui colț citadin, păstrător al amprentelor vechiului.

Pentru Rodica Tarța, credința fermă în soliditatea materiei picturale și în capacitatea acesteia de a plăsmui lumi credibile și depline provine dintr-o știință bine exersată a echivalenților plastici, asimilați printr-o investigare temeinică a tradiției picturale europene.

Atât la Adrian Tarța, cât și la Rodica Tarța, reprezentările evocate anterior par a fi adevărate laboratoare subiective, filtre de lectură a cernerii tainice a vieții. În toate aceste reprezentări simțim prezența unei „roți a lumii”, principiu dinamic al lumii fenomenale, în măsură să „citească” această lume, folosind combustibilul inefabil al vieții umane.

Expoziția rămâne deschisă publicului spre vizitare până în data de 20 octombrie 2024, de miercuri până duminică inclusiv, în intervalul orar 10:00-17:00.