Muzeul Județean Ialomița în parteneriat cu Muzeul Dunării de Jos Călărași, vă invită la deschiderea expoziției CENTRUL CERAMIC ROMAN DE LA DUROSTORUM.

Joi, 28 noiembrie 2019, ora 13.00, Muzeul Județean Ialomița în parteneriat cu Muzeul Dunării de Jos Călărași, vă invită la deschiderea expoziției CENTRUL CERAMIC ROMAN DE LA DUROSTORUM.
Vernisajul va avea loc la sediul Muzeului Județean Ialomița din b-dul Matei Basarab, nr. 30.
Muzeul Județean Ialomița și Muzeul Dunării de Jos Călărași doresc să prezinte publicului un important centru antic, cunoscuta Cetate Durostorum (Ostrov-Silistra), cetate romană ce se aflã în prezent în orașul Silistra.
Cel mai probabil, orașul a apãrut ca o așezare tracicã, pe baza cãreia romanii au construit un oraș-cetate mare și bine fortificat pe Dunãre. Orașul a înflorit în primele secole al III-II î. Hr. sub numele de Durostorum pânã în anul 238 când a fost distrus de Carpi.
Anticul Durostorum a fost fondat în anul 106 d. Hr., când, la ordinul împãratului Traian, pe teritoriul orașului a fost gãzduitã una dintre unitãțile de elitã ale Imperiului Roman – Legiunea XI Claudia. Acesta este începutul unei istorii remarcabile și glorioase. În anul 169 împãratul-filosof Marcus Aurelius declarã Durostorum oraș roman cu auto-guvernare – municipium. Gestionat de doi duumvri aleși, doi asistenți și doi conservatori-casieri ai municipiului. Orașul a fost afectat de invazia Costobocilor din anul 170, dar și-a revenit repede.
Între secolele al II-lea și al VI-lea Durostorum este fort principal al imperiului împotriva barbarilor.
Durostorum, este în zilele sale de glorie centru administrativ și economic și o stație vamalã importantã: se fondeazã clãdiri publice mari și frumoase, temple, bazilici, bãi și case particulare, statui de marmurã și basoreliefuri pe strãzi, fiind construite și apeducte.
În anul 238, Carpii au cucerit cetatea, au jefuit-o și au condus locuitorii sãi în sclavie.
În anii 294, 303 și 304 – împãratul roman Dioclețian a vizitat Durostorum, care a devenit centrul eparhiei Mizia din anul 296.
Aici, în anul 390 este nãscut „Salvatorul Romei”, numit „Ultimul roman” – Flavius Aetius. Durostorum – Ostrov – Ferma 4
Într-o zonã aflatã la aproximativ 2,5 km de castru, pe teritoriul României, se gãsesc ruinele unei așezãri civile, cu caracter preponderent meșteșugãresc, ale cãrei legãturi incontestabile cu Durostorumul, nu ne sunt deocamdatã definite.
În decursul celor peste cincizeci de ani de cercetãri de teren completate de la începutul anilor nouãzeci și de cercetãri sistematice, din zonã au fost recoltate peste cincisprezece mii de artefacte (am luat în calcul numai piesele din depozitele Muzeului Dunãrii de Jos). Printre acestea, normal, se gãsesc numeroase piese ce ilustreazã viața spiritualã a locuitorilor și implicit a manifestãrilor religioase.
Ele demonstreazã impunerea categoricã a religiei oficiale a Romei, datoritã stabilirii în regiune a coloniștilor civili și militari romani.
Având un caracter meșteșugãresc, certificat de recoltarea din zonã a mii de piese mãrunte din lut, metal, os și sticlã, numeroase urme de cuptoare și gropi cu deșeuri menajere, așezarea aflatã pe teritoriul Fermei 4 – Ostrovit, este cunoscutã în literatura de specialitate ca având legãturi economice și, foarte probabil, administrative cu anticul Durostorum, aflat la mai puțin de 3,5 km spre vest.
Ea se remarcã (pentru sec II – mijlocul sec. III p.Ch) ca unul dintre cele mai importante centre de producție meșteșugãreascã de la Dunãrea de Jos.
Cunoscutã de mult timp, zona atelierelor ceramice din Durostorum cuprinde, alãturi de gropile de extragere a lutului și un important numãr de cuptoare.
Atelierele prelucrau atât materiale de construcție, care poartã în exclusivitate ștampile ale legiunii a XI-a Claudia, precum și vase de uz casnic, opaițe, teracote.
Aceste ateliere produceau o mare cantitate de obiecte din lut ars, cu distribuție în întreg territorium-ul Durostorum-ului, mai precis materiale de construcție purtând exclusiv ștampile ale leg. XI Claudia, dar și vase de uz casnic curent, opaițe sau teracote.
Cunoscute de multã vreme, dar cercetate doar în chip ocazional, cuptoarele pentru ars ceramicã se aflã grupate în partea de nord-est a sitului, pe o lungime de cca. 400 m de-a lungul terasei Dunãrii. Grație sãpãturilor sistematice din ultimii ani, avem la ora actualã repertoriate 19 complexe (cuptoare), grupate tipologic în douã mari grupe, ținând cont de forma cuptorului:cuptoare cu focar rotund, respectiv cuptoare cu focarul rectangular.
Materialul ceramic (și nu numai) de la Durostorum, atât cel produs local cât și cel de import se remarcã prin multitudinea de forme, variante, caracteristici ale pastei și ale manoperei, ce dovedesc importuri comerciale, importuri „personale” și automat, existența unor influențe în producția localã, din aproape toate colțurile Imperiului.
Momentul în care atelierele ceramice de la Durostorum își înceteazã activitatea este plasat în ultimul sfert al sec. IV, dupã marea înfrângere în fața goților la Adrianopole (a. 378).
Deși au fost documentate arheologic și urmele unei (foarte slabe) locuiri spre sfârșitul sec. V a. Ch., atelierele nu își vor mai relua niciodatã activitatea. O serie de piese târzii (imitații de sigillatae africane și opaițe), datate în a doua jumãtate a sec. IV și în cursul celui urmãtor, au fost produse în noi ateliere locale, într-o locație încã neidentificatã.