Muzeul Municipiului București vă invită să vizitați, începând cu data de 10 decembrie 2021, o nouă expoziție outdoor prezentată pe gardul Palatului Suțu, realizată de Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni în parteneriat cu MMB: „Marile Bătălii ale Primului Război Mondial. Campania 1916. Apărarea Bucureștiului pe crestele Carpaților de Curbură”.

În luna în care celebrăm Ziua Națională a României sunt aduse în prim plan vestigiile câmpurilor de bătălie din Primul Război Mondial din Carpații de sud-est, uriașe situri arheologice aflate în trecătorile montane, în Pasul Bran, Valea Prahovei, Drumul Tătarului, Valea Buzăului sau pe Valea Oituzului.

Șase trecători. Sute de kilometri de tranșee. 250.000 de soldați. Zeci de mii de obuze explodate. Sigur nu vei mai privi la fel excursiile la Predeal sau Fundata.

În toamna anului 1916, în trecătorile Carpaților de Curbură s-au purtat lupte violente între armatele Puterilor Centrale și trupele române pentru controlul celor mai scurte drumuri spre București.
Lucrări ample de fortificare – tranșee, șanțuri, forturi, posturi de supraveghere sau de tragere – au fost realizate pe platouri și piscuri montane, în poziții strategice, unele încă din perioada neutralității, suprapunând uneori fortificații din epoci mai vechi. În tranșeele din munți, soldații români, germani sau austro-ungari au luptat, au așteptat înfrigurați, au scris jurnale și scrisori, au murit… Vestigiile acestor construcții, ale peisajelor rănite de obuze, reprezintă locuri ale memoriei pentru Europa modernă și România de astăzi, martore ale amplorii și violenței conflagrației mondiale.

Privindu-le de sus, din fotografii aeriene sau pe modelele tridimensionale ale reliefului obținute prin tehnologia LiDAR, câmpurile de bătălie își dezvăluie complexitatea și întinderea.

Dacă trupele române nu ar fi rezistat în trecătorile Carpaților de sud-est, în toamna anului 1916, în fața presiunii Puterilor Centrale, Bucureștiul și câmpurile petrolifere de la Ploiești ar fi fost pierdute încă de la început, la mai puțin de o lună de la intrarea României în război, iar armata română ar fi fost lovită din plin și despărțită în centrul dispozitivului. Este adevărat că frontul carpatic a fost până la urmă spart, dar acest lucru s-a întâmplat mai târziu, odată cu venirea iernii, mai departe, spre vest, pe Valea Jiului, ceea ce a permis, până la urmă, retragerea ordonată și reorganizarea în Moldova a armatei, de unde lupta a continuat, în bătăliile din anul următor.

Dacă frontul de pe crestele Carpaților de Curbură ar fi cedat în anul 1916, campania victorioasă din 1917 nu ar fi existat.