Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad are deosebita plăcere de a organiza o nouă conferință cu titlul Religie și război în spațiul românesc: din Evul Mediu până la Marea Unire

Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad are deosebita plăcere de a organiza o nouă conferință cu titlul Religie și război în spațiul românesc: din Evul Mediu până la Marea Unire.

Aceasta se leagă de momentul intrării lui Tudor Vladimirescu și a trupelor sale în București (martie 1821), având în frunte un preot cu crucea în mână, secondat de un steag cu motive religioase, fiind actuală și prin prisma evenimentelor militare care se desfășoară lângă granițele României, cât și prin abordarea nouă asupra istoriei, având ca suport și elemente de religie, psihologie și sociologie.

După o relație tumultoasă în primele secole de apariție și dezvoltare ale creștinismului, această religie va fi tot mai legată de construcțiile statale și implicit de militari, balansând între acceptarea tacită a necesității conflictelor armate și încercarea de a limita pe cât posibil apariția, durata și efectele negative ale acestora. Spațiul românesc medieval și premodern s-a subscris viziunilor ortodoxe despre război, cinstindu-i pe cei căzuți, răsplătindu-i pe cei care au luptat contra păgânilor și chiar folosind crucea drept simbol al puținelor libertăți rămase în timpul dominației otomane.

Odată cu apariția statului român modern, se crează legislația necesară pentru formarea preoților militari. Prin mărirea numărului de trupe agajate în conflict, a posibilității de distrugere a noilor arme și a haosului generat, războiul epocii industriale a crescut direct proporțional și importanța religiei în viața militarilor, privită în primul rând ca o posibilitate de menținere a unui minim confort psihologic și ca un simbol al speranței, aproape toți militarii, chiar și cei atei ori agnostici, ajungând să practice diferite forme de religie ori spiritualitate. Preoții militari au jucat la rândul lor un rol important în conflict; pe lângă rolurile „standard” de serviciu divin și asistență religioasă, aceștia s-au evidențiat în acțiuni de educație și cultură, în rol de sanitari și, în cazuri excepționale, chiar în cadrul luptelor. În timpul și după Marele Război, religia a mai jucat rolul de unificatoare, primind sub umbra sa deopotrivă aliați și inamici.