Obiectul lunii august la Muzeul Național al Literaturii Române Iași

Înființarea „Convorbirilor literare”, revista Societății „Junimea”, a atras, pe măsura trecerii timpului, numeroși colaboratori, proveniți fie din anturajul lui Titu Maiorescu, fie din acela al celorlalți membri ai Junimii. Pentru aproape un deceniu, Ioan Al. Brătescu-Voinești s-a numărat printre colaboratorii „Convorbirilor literare”, publicând în paginile revistei atât poezii, cât și nuvele sau schițe.

Spre finalul sec. al XX-a Ioan Al. Brătescu-Voinești s-a orientat spre publicarea scrierilor sale în alte publicații („Moftul român”, „Voința națională”, „Viața românească”), însă ajutorul cărturarului Titu Maiorescu, pe care îl considera „cel mai drept judecător”, în privința textelor sale, nu a lipsit.

Acesta este și cazul nuvelei Neamul Udreștilor, publicată în foileton, în periodicul „Voința națională”. După publicarea nuvelei, Ioan Al. Brătescu-Voinești a trimis, în aceeași lună, textul atât lui Titu Maiorescu, „cel mai priceput om în ale artei din câți am întâlnit în viață”, cât și lui Ion A. Rădulescu-Pogoneanu. Primul răspuns a venit din partea mentorului Junimii, cel căruia, în 1896, autorul îi mărturisea: „n-am altă aspirație de căpetenie decât aceea de a scrie din ce în ce mai bine”. Epistola junimistului, trimisă din Kurhaus Bad Lenk, Elveția, este datată vineri, 1/14 august 1903.

Răspunsul lui Titu Maiorescu este din start apreciativ, amintind de o altă povestire a scriitorului târgoviștean, Pană Trăsnea Sfântul, publicată în „Convorbiri literare” cu ceva timp în urmă. Scrisoarea continuă cu „câteva mici observări și propuneri de modificări pentru o nouă ediție”. Noua ediție a nuvelei a fost inclusă în volumul În lumea dreptății, apărut în 1906, la Iași, la editura „Viața Românească”. Confruntând cele două versiuni ale nuvelei, cea apărută în foileton și cea publicată în volum, se poate vedea că observațiile făcute de Titu Maiorescu, indicate sistematic pe șase din cele opt pagini ale epistolei, s-au materializat în varianta din volum.

Răspunzând epistolei trimise de Titu Maiorescu, I. Al. Brătescu-Voinești îi mărturisea:

„Am primit scrisoarea dumneavoastră și aș vrea nu numai să vă spui, ci să vă fac și să simțiți cât mult bine mi-a făcut ea și cât m-ar fi durut să n-o primesc. […] vă puteți închipui cât mă mulțumește părerea dumneavoastră că Neamul Udreștilor e bună.
Am introdus într-însa schimbările despre care mi-ați vorbit. […]
Nu mi-a fost greu s-o fac, pentru că nu numai că am înțeles temeinicia observațiunilor dumneavoastră dar le presimțeam din însuși momentul când am scris nuvela.”

Muzeograf,
Andreea Tacu