Piatra-Neamț: VIORICA VASILIȘIN ( 1942 – 2022), 60 de lucrări, pictură și acuarelă, din colecția Muzeului de Artă din Roman și din colecții private.

Profesor și artist plastic, Viorica Vasilișin s-a născut pe plaiuri botoșănene, într-un spațiu cu o încărcătură spirituală aparte,  la 18 decembrie 1942, în comuna Corni, zonă de care se leagă numele unuia dintre cei mai mari artiști plastici: Octav Băncilă. Așa cum spunea artista, după ani, ”acest lucru m-a acoperit de mândrie dar m-a și obligat, atât în anii de studiu cât și în cei de creație”. Talentul la desen îi este remarcat încă din anii de școală primară de familie și de prieteni. Finețea, sensibilitatea și talentul îi îndrumă pașii spre Liceul de Arte ”Octav Băncilă”  și apoi la Facultatea de Arte Plastice din Iași, secția pedagogie.  Formată la școala ieșeană, având ca profesori, îndrumători  și creatori de marcă, la rândul lor studenți ai marelui Băncilă: Petru Hârtopeanu, Mihai Cămăruț, Nicolae Popa.  A fost atrasă de acuarela lui Adrian Podoleanu, tehnică căreia i se va dedica întreaga viață.  Participă încă din anii de studenție la expoziții de grup. În excursiile de studiu realizează primele acuarele, cea mai îndrăgită fiind ”Mestecenii de la Gura Humorului”, devenită și favorita soțului, Leonid,  la rândul său profesor și artist plastic.

Din Bucovina natală, apoi din dulcele târg al ieșilor, Viorica Vasilișin se oprește în orașul mușatinilor cu nume de Roman, pentru a se dedica mai bine de 35 de ani catedrei. Predă desenul la școala din Sagna din 1965, apoi, din anul 1970, la Școala nr. 7 din Roman.  În anul 1967 debutează în expoziții colective la Roman și Piatra Neamț. Prima expoziție personală  are loc în anul 1978 la Muzeul de Artă din Roman. A deschis 8 expoziții personale și a participat la 46 de expoziții colective, Anuale și Saloane, organizate de Muzeul de Artă Roman. Deschide expoziții împreună cu soțul său, profesorul Leonid Vasilișin, alături de doamne ale artei romașcane: profesor și artist plastic, Elena Antochi, Violeta Lăcătușu și Monica D. Carp. Dascăl îndrăgit, devotat prin exclență formării de noi talente, a căutat desăvârșirea picturală în lucrări de mare sensibilitate, cucerind publicul iubitor de frumos, expozițiile sale deschizându-se cu lucrările deja rezervate, acestea găsindu-și un binemeritat loc în numeroase colecții private din țară și din străinătate. De o simplitate și de o modestie de mare grație, ne-a oferit creații de mare rafinament, dovedind că prețiozitatea stă în moștenirea spirituală pe care cu generozitate a lăsat-o spațiului cultural romașcan.  O îndrăgostită de natură, de anotimpuri și de flori, cu entuziam caracteristic, abordează într-o factură personală tehnica transparențelor, a fluidităților, acuarela care generează profunde sentimente și care i-a permis o exprimare tehnică și stilistică mai apropiată sufletului și temperamentului său.

Expoziția de față adună 60 de lucrări, pictură și acuarelă, din colecția Muzeului de Artă din Roman și din colecții private. Prezintă perioade largi de creație ale artistei, din anii 1980, 1990, 2000, pășind în universul cromatic și tematic, în exprimări stilistice de mare efect, pe care Viorica Vasilișin le-a abordat cu pasiune și talent. De la pictură la acuarelă, de la miniaturi la lucrări de mari dimensiuni,  de la portrete la peisaje și flori, redescoperim cu încântare exuberanța specifică a penelului artistei. Pictura în ulei, rarisimă la Viorica Vasilișin, se interpune ca o neliniște firească a căutărilor frumosului absolut, făuritoare de vibranțe infinite, care poposec în contopiri cromatice intense. Dominantă, acuarela este desăvârșirea sufletească și mărturia pură a dragostei de natură, a sensibilității și a trăirilor profunde ale artistei. Acuarelele devin omagiu adus naturii, în peisaje morganatice cu uimitoare nuanțe învăluite de lumină. Anotimpurile vasilișiene, sunt reflecții lirice a unui spațiu cromatic plin de măiestrie, generos, care emană bucurie, încântare și ne invită  la un dialog spiritual cu creatorul și creația sa, natura. Toamne, primăveri, ierni, veri în interpretări de mare grație, poetice ne invită la meditație. Primăveri delicate, în vibrații gingașe se însuflețesc zâmbitoare în cromatici de sărbătoare. Veri galeșe, liniștite, savurând un popas către alte străluciri și bogății de culoare. Toamna, picturală,  îndrăgită de artistă, o regăsim la începuturi și la sfârșituri și mai ales la maturitate, devine fascinantă prin culorile calde și energizante, prin contopirile de nuanțe și forme. Iernile sun bucolice, diafane și sublime. Peisajele rurale de iarnă ne poartă în locuri de poveste, de ”amintiri din copilărie”, de imagini de memorie atât de vii, purtând imaginarul în spații ireale, pline de prospețime, nemărginite, în care lumina este atotcuprinzătoare, cucerind spațiul și vizualul.

Floralele ni se dezvăluie cu toată sensibilitatea, gingășia, fragilitatea și strălucirea: de la iriși la trandafiri, de la floarea soarelui la crini, la florile de câmp. O revărsare cromatică în corole de lumină, mărturii de frumos, oferind retinei miraje de nuanțe, un repaos de bucurie, încântare și fericire. Suave și grăitoare, aureolate de veșnicie în spații debordând de strălucire, șoptesc povești de iubire, de viață, în creionări subtile, mângâietoare, de o muzicalitate aparte, ca o chemare spre frumosul primordial, spre încântarea sufletului.  Frânturi de suflet și de trăire, oferite vizualului, în peneluri măiastre, cu întruchipări de  sensibilitate, de simfonii închinate naturii cu dragoste, grijă și aproape protector pentru ”a nu strivi corola de minuni a lumii”.

Expoziția se dorește o retrospectivă și un omagiu adus unei vieți dedicate creației, o întâlnire peste timp cu sensibilitatea și frumosul. O expoziție la care și-au adus contribuția colecționari și prieteni dragi ai artistei, din drag și cu drag, pentru doamna acuarelei romașcane: VIORICA VASILIȘIN.