Reșița: Obiectul lunii octombrie 2024 la Muzeul Banatului Montan: STRACHINA CU GRÂU CARBONIZAT DE LA ZORLENȚU MARE – ICLELIȘTE

În cadrul săpăturilor arheologice, vasele ceramice reprezintă obiectele cel mai bine păstrate și des întâlnite, care oferă importante date privind evoluția comunităților umane. Atunci când vasele ceramice descoperite conțin și resturilor organice, devin un instrument foarte important în interpretarea unor aspecte legate de activitățile comunităților străvechi. Pentru obiectul lunii octombrie propunem o strachină tronconică de la Zorlențu Mare, în care s-au păstrat în formă carbonizată, semințe de grâu.

Așezarea preistorică de la Zorlențu Mare – Icleliște se întinde într-un peisaj deluros, pe un platou întins, cu o așezare centrală și mai multe secundare (așezări satelit în imediata vecinătate așezării principale din punctul Icleliște). Așezarea este încadrată cronologic ca aparținând culturii Vinča, unde în primele faze ale așezării, oamenii acestor comunități locuiau în bordeie (5200 – 5000 BC), iar mai apoi, în dinamica evoluției așezării (5000 – 4500 BC) s-a ajuns la construirea de locuințe mari, cu structuri masive din lemn și stâlpi cu fundație adâncă (0,90m).

Cercetările de specialitate au arătat faptul că în această parte a Europei, în perioada 5000 – 4800 BC, predomina un climat cald, fapt ce a permis oamenilor din comunitățile preistorice să continue practicarea vânătorii, dar și să completeze necesarul pentru subzistență prin creșterea animalelor și agricultură.

Strachina de la Zorlențu Mare este tronconică, din pastă semifină, cu slip cafeniu-roșcat, iar gura vasului a fost căpătuită cu un strat subțire de lut, pentru a păstra semințele de grâu. Cercetările arheobotanice au concluzionat că semințele din conținutul vasului sunt de grâu de tip Triticum dicoccum Schrank, fiind specia de grâu cea mai răspândită în așezările culturii Vinča din Banat. Triticum dicoccum este una din cele mai timpurii şi frecvente specii de grâu, fiind descoperite în preistoria Orientului Apropiat, atestată înaşezările de la Beidha din sudul Iordaniei, la Catal Hüyük în Anatolia, la Hacilar din partea centrală a Anatoliei şi în periodele timpurii de la Ali Kosh din Iran. Cele mai vechi mărturii asupra cultivării sale datează şi din fazele timpurii ale așezărilor de la Ghediki şi Achilleion din Tesalia, între 6200 – 5300 BC.

dr. Cristian Oprean

Gheorghe Lazarovici, Zorlențu Mare: 5200 – 4500 î.Ch., Ed. Eurostampa, Timișoara, 2021.

Eugen Comșa, Ocupațiile comunităților culturii Vinča din Banat și din Oltenia, în Analele Banatului, S.N., VI, 1998, p. 121-128.

Marin Cârciumaru, Marin Pleșa, Monica Mărgărit, Omul și Plantele. Manual de analiză carpologică, Seria Cercetări Pluridisciplinare, VIII, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2005.

Hans Helbaek, How farming began in the Old World, în Archaeology, 20, 3, p. 15-19.

Hans Helbaek, Domestication of food plants in the Old Word, în Science, 130, p. 365-372.

Peter J. Ucko, G. W. Dimbleby, The domestication and exploitation of plants and animals, Gerald Duckworth&CO LTD, London, 1969.