Reșița: Obiectul lunii septembrie 2023 la Muzeul Banatului Montan: Cartea de onoare a Teatrului din Oravița

Teatrul vechi din Oravița inaugurat la 5 octombrie 1817, rămâne unul dintre cele mai semnificative simboluri culturale ale Banatului, mărturie a unei importante istorii care s-a scris în veacurile trecute. Alături de multe alte edificii, teatrul cel mai vechi din România, configurează un profil unic acestei foste provincii imperiale, el fiind la un moment dat sediul Asociației de Teatru, Casino și Citire Oravița. Fără a avea o echipă profesionistă de actori, teatrul s-a făcut remarcat prin arhitectura deosebită, inspirată de barocul vienez, personalitățile remarcabile și evenimentele culturale care au avut loc.

Cartea de onoare a teatrului este un document reprezentativ pentru istoria culturală din Banat, pentru istoria națională și totodată o mărturie despre ce a reprezentat teatrul pentru publicul spectator, pentru activitatea teatrală în general și pentru artiștii participanți la reprezentațiile de pe scenă. Datorită semnificației l-am ales ca obiect al lunii septembrie la Muzeul Banatului Montan.
Intitulată Fremden Buch des Oravitzaer Bürger Casino, de dimensiuni mari 33/30 cm având 180 file aurite, copertă legată de piele pe carton cu litere aurii, chenar cu decorațiuni florale, pe coperta posterioară emblema aurie a tipografiei de la Timișoara, forzaț mobil turcoaz cu litere aurii, Cartea de onoare a fost supusă cu succes unor tratamente de conservare și restaurare la Muzeul Național al Unirii din Alba-Iulia, compartimentul de profil, în perioada 2022-2023.

Desigur nu este prima Carte de Onoare a teatrului, deoarece prima însemnare începe cu data de 1 iunie 1871, mult după înființarea teatrului, despre un oarecare Alexander din Moldova Nouă. De menționat este că structura filelor este sub formă de tabel cu rubrici în care se consemna data, numele, locul de domiciliu și numele celui care făcea consemnarea. Ultima rubrică s-a completat până prin anul 1933, apoi vizitatorii au început să insereze personal impresiile nerespectându-se rubricatura. Însemnările cuprindeau toată lățimea paginii, unele consistente de dimensiunile unei jumătăți de filă. În anul 1948 deja este prima mențiune după noul „model” aparținând cunoscutului dr. Ion Țeicu, participant la Adunarea Națională de la Alba-Iulia, cel care a scris prefața la broșura lui Sim Sam Moldovan, Oravița de altădată și teatrul cel mai vechiu din România (Oravița, 1938). Seria însemnărilor a continuat, din fericire, prilejuind ocazia ca cititorul să cunoască cu adevărat sentimentele și impresiile autorilor. Dacă la începutul cărții sunt consemnați vizitatori din orașele imperiului Viena, Budapesta, Graz și localnici din Reșița, Ciclova, Anina, Dognecea, după 1919 încep să fie prezenți între filele cărții tot mai mulți și cunoscuți autori, actori sau alte personalități politice și culturale din România care au avut ocazia să treacă pragul teatrului. În afară de bănățenii Ilie Gropșianu, Coriolan Buracu și alții îl regăsim menționat pe reputatul compozitor George Enescu, dramaturgul Paul Everac, poetul Ion Minulescu, savantul Dimitrie Gusti să amintim doar câțiva. Cu prilejul Adunării Generale a Astrei Bănățene din 21 iunie 1938 au semnat Sabin Evuțian președintele Astrei bănățene, episcopul greco-catolic al Lugojului Ioan Bălan, episcopul ortodox de Caransebeș Vasile Lăzărescu, directorul muzeului din Timișoara Ioachim Miloia, medicul Nicolae Buteanu, Aurel Peteanu, Traian Topliceanu. Textul cel mai cuprinzător aparține însă omului politic Sever Bocu, cunoscută personalitate care scria: „Fericit că am putut lua după 32 de ani, când am fost aici la memorabila Adunare din 1902 prezidată de nemuritorul Alexandru Mocsonyi- din nou parte la Adunarea de azi a Astrei noastre bănățene, rog Providența să-mi îngăduie grația de a mai veni la încă o Adunare la care să-i putem vedea și pe cei ce azi sunt absenți și să ne putem bucura atunci de cea prezentă…Dumnezeu să asculte rugăciunea noastră”! 26 iunie 1938, Sever Bock.

Peste ani regăsim caligrafia minunată a Mariei Tănase care consemna în 27 ianuarie 1960: „Doamne Ajută să se repare teatrul”, iar mai târziu nume celebre ale scenei (actori, cântăreți de muzică ușoară, populară) își fac apariția în Carte: Doina Badea, Silviu Stănculescu, Mircea Crișan, Nicolae Nițescu, Luigi Ionescu, Horia Șerbănescu, Marietta Sadova, Mihaela Mihai, Radu Zaharescu, Aurelia Fătu Răduțu, Irina Loghin, Benone Sinulescu, Nicoleta Voica și alții. Mulți dintre ei veniseră la serbările prilejuite de împlinirea a 150 de ani de la înființarea teatrului.

Ultima mențiune s-a făcut în aprilie 1994, deși mulți ani documentul a făcut parte din expoziția de bază a Muzeului Județean Reșița, expus la Oravița, încă se mai făceau însemnări în ea.

Între filele Cărții nu apare și scrierea lui Mihai Eminescu, cel care a trecut prin teatru cu trupa Pascaly pentru simplul motiv ca aceasta s-a petrecut în anul 1868, deci înainte de a se comanda Cartea la tipografia din Timișoara. Nu se știe daca a existat o altă Carte de onoare înaintea acesteia, dacă a existat ea nu se mai păstrează. Cartea de onoare pe care alți autori au intitulat-o Cartea de aur, rămâne un document valoros pentru istoria culturii din Banat, a României, dovadă a activității teatrale de excepție la Teatrul vechi din Oravița pe scena căruia s-au etalat echipe artistice de marcă ale secolului XIX-XX: Mihail Pascaly, Matei Millo, G.A.Petculescu, Zaharia Bîrsan, Teatrul de Stat din Arad, Teatrul Național București, Circul de Stat București și altele.

Bibliografie

1. Ion Popa, Vasile Zaberca, Cartea de aur a teatrului din Oravița, „Banatica”, 7/1983, p. 447-457.
2. Ionel Bota, Eminescu și Oravița, Reșița, 2002, p. 5-23.

Dr. Carmen Albert