Sibiu: Expoziția: Paradisul pierdut Artiști: Ioana Antoniu, Elian, Andor Komives, Radu Pulbere, Radu Șerban

Expoziția: Paradisul pierdut
Artiști: Ioana Antoniu, Elian, Andor Komives, Radu Pulbere, Radu Șerban
Locul desfășurării: Muzeul de Artă Contemporană (Str. Tribunei, Nr. 6)
Durata: 5 – 29.09.2019
Vernisaj: Joi, 5 septembrie, orele 13:00
Curatori: Robert Strebeli și Radu Pulbere
Text oferit de Radu Pulbere:
Lucrările din expoziția Paradisul pierdut, găzduită de Muzeul Național Brukenthal în Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu, aparțin artiștilor Ioana Antoniu, Elian, Andor Komives, Radu Pulbere și Radu Șerban, un grup care expune din 2017 sub numele generic Platforma, continuând un șir de expoziții în țară și străinătate intitulate Esențial ludic, Post Utopia sau High Light.
Aflați într-o etapă de creație care urmează unor consistente experimente și rafinări conceptuale și stilistice, autorii propun publicului o selecție de lucrări recente, reunite sub un generic problematic care relevă discursuri diverse și complementare. Din perspectiva titlului, asocierea operelor interoghează secvența de creație în care se află autorii acestora.
Atât într-un sens mai înalt, determinant, ideal, simbolic, cât și prin contribuția elementelor care particularizează și creează corespondențe în operele celor cinci artiști, o reflecție asupra operelor din perspectiva unui asemenea titlu generic, reprezintă pentru public un mod incitant de acces la acestea.
Paradisul este în general o proiecție utopică pe care fiecare și-o imaginează mai mult sau mai puțin convențional. El este în general o promisiune, uneori o realitate augmentată iar alteori rezultat al unor proiecții onirice sau ale unor episoade de reverie, un tărâm ideal care tinde spre echilibru, calm, liniște și perfecțiune.
Asemeni utopiei, paradisul este ideal, irealizabil, mai bun decât lumea reală și nu poate fi transpus coerent în realitate, astfel că eventualele lui consecințe practice sunt imposibile și improbabile în această existență. În căutarea unei consolări, fiecare dintre noi poartă în memorie o etapă din viață cum ar fi copilăria sau o altă perioadă precisă sau mai difuză, căreia îi asociază o dimensiune paradisiacă, ideală, exemplară, semnificativă, dezirabilă, mai bună, mai aproape de perfecțiune.
Din această perspectivă căutarea paradisului este și despre pierdere. Pierderea unei stări, trecerea timpului, pierderea unor prieteni și a celor dragi. Într-un asemenea orizont lumea era mai aproape de perfecțiune și posibilitățile păreau infinite.
Artistul își stabilește o legătură privilegiată și mai durabilă cu tărâmul paradisului. Aceasta nu se manifestă doar în lumea abstractă a ideilor ci dobândește conotații mai practice, accesibile și reflectate prin intermediul creației. Ele îmbină dimensiunea proiectivă cu un complex de factori care facilitează sau limitează structurarea viziunii paradisiace.
Pentru artist, creația este ea însăși o succesiune de viziuni paradisiace.
Se întâmplă ca unii artiști să nu poată să urmeze sau să diversifice construcția imaginii paradisului și să se oprească să facă câte un mic picnic la marginea drumului. E mai confortabil. Ai timp să explorezi și să-i atragi și pe alții în paradisul tău, relevându-l și altora.
Dacă mai rămâi aici, viziunea se destramă și devine realitate, proprietatea și semnătura ta, o tehnică, virtuozitate, arabesc.
Pentru alți artiști căutarea paradisului e o călătorie continuă, de-a lungul căreia paradisurile se succed și evoluează, uneori unele din celelalte sau alteori independent.
Utopia paradisiacă este de obicei o imagine a complexității dar și a limitelor tale.
În creația artistică, paradisul și opera de artă se ating uneori, întâmplător. Nu se pot trage prea multe concluzii din aceste întâlniri, sau în orice caz, nu concluzii de interes practic. Uneori, încercând să comunici ceva substanțial despre aceste întâlniri, le golești de conținutul cel mai inefabil, pentru că privitorul le va interpreta oricum într-un mod diferit.
Paradisul ar trebui să fie ceea ce urmează după toate acestea.
Din nefericire, unul din membrii grupului, Andor Komives s-a stins din viață acum puțin timp, lăsând în urma sa lucrări minunate și un traseu creativ atât de promițător și valoros dar întrerupt în mod dramatic.
Dedicăm această expoziție memoriei celui ce ne va lipsi de aici înainte, pictorului Andor Komives.

/EN/
Exhibition: Paradise Lost
Artists: Ioana Antoniu, Elian, Andor Komives, Radu Pulbere and Radu Șerban
Location: Museum of Contemporary Art (Tribunei Street, No. 6)
Duration: 5 – 29.09.2019
Opening: Thursday, September 5, 1:00 pm
Curators: Robert Strebeli and Radu Pulbere
Text by Radu Pulbere:
The “Paradise Lost” exhibition hosted by Brukenthal National Museum in the Museum of Contemporary Art in Sibiu, shows to the public works signed by Ioana Antoniu, Elian, Andor Komives, Radu Pulbere and Radu Şerban. They set up a group that exhibited starting from 2017 under the name “The Platform”, continuing a string of exhibitions in Romania and abroad, under generic titles such as Essentially ludic, Post Utopia or High Light.
Situated in a creative stage that follows some consistent conceptual and stylistic experiments and refinements, the artists propose to the public a selection of their recent works, gathered under a problematic generic that reveals diverse and complementary discourses. From the perspective of the title, the association of works queries the creative sequence in which their creators are set.
Paradise is generally a utopian projection that each of us imagines more or less conventionally. It is generally a promise, sometimes an augmented reality and sometimes the result of some hallucination projections or episodes of dreaming, an ideal realm that tends toward balance, calm, and perfection.
Like Utopia, Paradise is ideal, unattainable, better than the real world and cannot be transposed coherently in reality. In search of a consolation, each of us carries in memory a stage of life such as childhood or another precise or more diffuse period, rather close to heavenly dimension, ideal, exemplary, meaningful, desirable, better and closer to perfection.
From such perspective, the search for paradise is also about loss: the loss of a state of mind, the passage of time and the loss of friends and loved ones. From such prospective the world was closer to perfection and the possibilities seemed infinite.
The artist establishes a privileged and more sustainable connection with the realm of paradise. It works not only in the abstract world of ideas but acquires more practical, accessible and reflected connotations through creation. Such perspective put together the projective dimension with a complex of factors that facilitate or restrict the structuring of the paradise vision.
For the artist, creation is itself a succession of paradise visions.
It happens that some artists may not be able to follow or diversify the image of paradise and stop to have a small picnic by the roadside. It’s more comfortable. It gives time to explore and attract others to your own paradise, revealing it to others.
If you remain here, the vision falls apart and becomes reality, your property and your signature, a technique, virtuosity, arabesque.
For some other artists The quest for Paradise is a continuous journey, along which the paradises develop and evolve, sometimes one after other and sometimes independently.
The Paradise Utopia is usually an image of our complexity but both one of our boundaries.
Within the artistic creation, the paradise and the artwork sometimes get in touch, incidentally. Too many conclusions cannot be drawn from these meetings, or in any case, not many conclusions of practical interest. Sometimes, trying to communicate something substantial about these meetings, you empty them from their subtle content, because the viewer will interpret them in a different way, anyway.
Paradise is supposed to be what follows after all.
Unfortunately, one of the members of our group, Andor Komives passed away a short time ago, leaving behind wonderful works and a creative route, so promising and valuable but dramatically interrupted.
We dedicate this exhibition to the memory of the one who will miss us from here before, to the painter Andor Komives.