Sibiu: expoziția de artă contemporană „CĂLĂTORIE ÎNTR-O SOBĂ – care arde albastru”, 21.06 – 14.07.2024

Locul de desfășurare: Muzeul de Artă Contemporană, strada Tribunei nr. 6, Sibiu

Vernisaj: Vineri 21 iunie, ora 11:00

Performance „CĂLĂTORIE ÎNTR-O SOBĂ care arde albastru” susținut de Crocodile Paradox și Anghel Crisantos având la bază texte din volumul „Kaddish” de Radu Vancu – Vineri , 21 iunie, ora 19:00

Curator: Alexandra Runcan

Asistent Curator: Alexandra Poponea

Program de vizitare: miercuri – duminică, 10:00 – 18:00

Perioada: 21.06 – 14.07.2024

„Căldura este albastră, lumina albastră arde mocnit pentru a întreține viața atât de fragilă” Anca Coller

Vineri 21 iunie, la Muzeul de Artă Contemporană, începând cu ora 11:00, publicul este invitat să ia parte la vernisajul expoziției de artă contemporană intitulată „CĂLĂTORIE ÎNTR-O SOBĂ – care arde albastru” realizată de artiștii Anca Coller și Iulian Gospodin. În aceeași zi, la ora 19:00 expoziția va deveni scena unui performance muzical, realizat de sibienii de la Crocodile Paradox și invitatul acestora Anghel Crisantos. Performance-ul are la bază interpretarea muzicală a volumului de poezie contemporană „Kaddish” semnat de Radu Vancu. Accesul publicului la evenimente este gratuit.

Proiectul realizat de Anca Coller și artistul invitat – Iulian Gospodin transformă o parte din spațiul Muzeului de Artă Contemporană Brukenthal din Sibiu, într-un univers atemporal. Sala de expunere a devenit un laborator pentru examinarea viitorului impasibil, în centrul căruia se află o sobă reinterpretată, întoarsă parcă pe dos: un cuptor de pământ la exterior și o matrice de lumină albastră, clădită din cahle și piese tridimensionale fluorescente, la interior.

Anca Coller și Iulian Gospodin, plecând inițial de la serii de fotografie artistică care surprind ancestralul fragil al caselor de pământ, mâinile care simt seva pereților de chirpici, romantismul ruinei, masa aglomerată a unui deal de lut și albastrul cursiv al orizontului; și-au extins parametrii de cercetare vizuală, ajungând să clădească instalația imersivă „Călătorie într-o sobă care arde albastru”. Pășind în interiorul instalației, cu tălpile ce ni se afundă în nisip, descoperim un spațiu claustral dominat de căldura luminii ultraviolete. Soba reprezintă aluzia puterii de a genera viață, un incubator pentru dăinuirea ființei vorbind despre: reproducerea vieții pe pământ, fragilitatea și vulnerabilitatea ființelor și responsabilitatea pe care o poartă cei care gestionează destinele oamenilor fie la nivel micro sau macro. Elemente anatomice din rășină îmbracă interiorul sobei, formând un nou tip de ADN liniar, simplificat, o trimitere vizuală la ingineria genetică și paradoxalul etic pus în balanță cu efortul de a face viața încă posibilă. Imperfecțiunile și malformațiile chipurilor fluorescente conchid: am pătruns în matricea replicării fizice lipsită de spirit.

Părăsind lumina sobei, fotografiile luminoase ne reconectează cu realul. Intercalate acestora, instalații minimaliste aduc în prim plan obiecte artistice din rășină transparentă și inserții de sticlă. Fără vitalitatea componentei UV a luminii, pe care am pierdut-o o dată cu părăsirea sobei, ne confruntăm cu un grad superior de fragilitate, unde culoarea a fost sublimată total: plantele nu mai respiră, devin o masă transparentă unde alchimia viului stă vidată și inertă.