Sibiu: Expoziția: Tradiție, meditație, revelație, Muzeul de Artă Contemporană, 2 – 22 iunie 2022

Text: Originar din Dobrogea, pictorul Gavril Mocenco rezonează la diversitatea naturală a acestui ținut așezat între apele Dunării și ale Mării Negre, dar și la diversitatea sa etoculturală și religioasă și la marile momente ale trecutului său istoric. Delta mai ales, de unde își trage rădăcinile, îl atrage mereu, îi trezește nostalgii. Uneori, ele sunt stârnite de frumusețea naturii sălbatice, care-i amintește de un paradis pierdut, de care s-a separat, dar după care încă tânjește. Alteori, sunt edificii cu o puternică încărcătură simbolică, precum casa cea veche a pescarului, farul de la Sulina, geamia, care îndeamnă la reflecție asupra eforturilor oamenilor acelui pământ de a-și duce traiul și de a-și păstra tradițiile, adeseori în ciuda adversității naturii și istoriei. Transpusă în imagini, meditația asupra naturii, a trecutului și a prezentului se face ecoul unor temeri (amintind, paradoxal, de cele ale lui Ovidius, poetul exilat cândva în acest ținut), pe care acum artistul le transmite privitorului, într-o încercare de dialog despre perisabilitatea naturii, despre patimile și rodul strădaniilor oamenilor. Misterul încă repetabil al distrugerii și renașterii este simbolizat de cochilii, de crabi și de oase, de fructe și de buturugi, de epave și ruine, dar mai ales de ape, care dizolvă lumea și care o zidesc, fizic și metafizic, care amenință traiul omului, dar care-l pot și ocroti contra vrășmașilor, aducându-i acestuia hrană și chiar avuție, adesea suferință și chiar moarte. Sunt apele care ne revelează și existența unei nădejdi de mântuire, individuală și colectivă, fie că este vorba de încrederea în repetata reluare a unui ciclu arhaic și atemporal al vieții, fie în capacitatea ieșirii din acesta, care presupune voință, încredere și îndrăzneală, adeseori chiar tristețe, sacrificiu și decepție.

Exhibition: Tradition, meditation, revelation

Artist: Gavril Mocenco

Location: Muzeul de Artă Contemporană, hall nr. 1

Duration: 2.06.-22.06.2022

Curator: Alexandru Sonoc, PhD

Partner: Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala București

Text: Originating from Dobruja, the painter Gavril Mocenco resonates with the natural diversity of this land located between the Danube’s and the Black Sea’s waters, but also with its ethocultural and religious diversity and with the great moments of its historical past. Particularly the Delta, where he has his roots, always attracts it, awaking nostalgias. Sometimes they are aroused by the wild nature’s beauty, which reminds them of a lost paradise, from which he departed, but for which he is still longing. Other times, there are buildings with a strong symbolic charge, as the fisherman’s old house, the lighthouse from Sulina, the mosque, which urges reflection on the efforts of this land’s people to live and to preserve their traditions, often despite the nature’s or the history’s adversities. Transposed into images, the meditation on nature, on past and on present echoes certain fears (recalling, paradoxically, those of Ovid, the poet once exiled in this land), which now the artist conveys to the viewer, attempting a dialogue about the perishability of nature, about the passions and fruits of human endeavors. The still repeatable mystery of destruction and rebirth is symbolized by shells, crabs and bones, by fruits and stumps, by wrecks and ruins, but especially by the waters, which dissolve the world and build it, physically and metaphysically, which threatens man’s life, but which may also protect him from enemies, bringing him food and even wealth, often suffering and even death. These are the waters which reveal to us the existence of a hope of an individual and collective salvation, whether it is the confidence in the repeated resumption of an archaic and timeless cycle of life, or the ability to get out of it, which requires will, trust and boldness, often even sadness, sacrifices and disappointment.