Sinaia: Obiectul lunii august 2023 la Muzeul Național Peleș – FIGURINĂ COCOȘ DE MUNTE

FIGURINĂ COCOȘ DE MUNTE

Atelier Hanau, Germania

Sfârșitul secolului al XIX-lea

Argint turnat, ciocănit, cizelat, parțial aurit; caboșoane

Urmând tradiția Caselor nobiliare europene, suveranii români au practicat vânătoarea, activitate care le oferea prilejul de a se bucura de frumusețea naturii și de a petrece timp într-o companie plăcută, departe de strictețea regulilor de la Curte. Oaspeții erau politicieni români și străni, diplomați, uneori regi și regine, membri ai caselor princiare și regale europene. Dintre toți suveranii români, cel mai pasionat de vânătoare a fost regele Carol al II-lea. Realizând că posteritatea nu-i va înțelege entuziasmul pentru vânătoare, suveranul menționa în Însemnări zilnice: ,,N-au dreptate, atâta viață în această stare, la aer, chiar numai câteva ceasuri când mă întorc mă simt un alt om, renăscut, reînviat, chiar dacă sunt obosit. Pentru mine este un izvor de sănătate și de energie”. Moștenind talentul literar al mamei sale, regina Maria, Carol al II-lea a însemnat în jurnalul său cele mai frumoase și captivante descrieri ale vânătorilor regale. Meticulos din fire, Carol al II-lea nota data și locul de vânătoare, numele invitaților, starea vremii și a terenului de vânătoare, tipul vânatului, cantitatea, și ținea evidența ,,tabloului” înregistrat de fiecare.

Suveranul a participat la 1 mai 1940 la prima vânătoare de cocoși de munte, așteptând să apară prada ,,așezat într-un adăpost făcut din crăci”. În ciuda eșecului vânătorii, noua experiență i-a plăcut. Revenit la cabană, regele a fost anunțat de prezența unui ,,cocoș în vârful unui brad”. Spre surprinderea sa ,,pe o cracă din vârful bradului, profilându-se pe cerul luminat de luna ce răsare, văd victima așa cum se vede în vechile tablouri vânătorești. Închipuisem că acele poze sunt imaginare, izvorâte din visul unui vânător fantast, dar cu ochii mei am văzut că așa e și m-întreb cum o pasăre așa de enormă, cum este cocoșul de munte, cântărind vreo 5 klg, poate fi susținută de o crenguliță așa de subțire de molift”. A doua zi a pornit ,,înainte de a se face lumina de zi”, încântat că ,,pe cât se luminează, cu atât acest spectacol al naturii și al acestor păsări devine mai pasionant. Din toate părțile se aud; am putut localiza vreo 13 cocoși și cam atâtea găini. În fața mea, pe un larice, unul își termină somnul, iar când soarele a răsărit scoboară și-l văd la vreo 150 de pași cum își face parada dragostei în fața a 3 găini instalate pe pom. În partea cealaltă, în vârful unui brad, altul, pe care-l trag cu glontele la 150 metri. S-a făcut de-a binelea zi și pornesc, pe jos, pe acest teren pietros, să-mi mai încerc norocul. Mai trag într-unul, tot așezat într-un brad, vreo 5 focuri, fără rezultat, îl urmăresc până pe un alt brad, dar tot îmi scapă, au o vitalitate formidabilă. Ajuns la o depresiune, între stânci, deodată zboară vreo 5 cocoși și câteva găini, unul singur rămâne, crezându-se mai în siguranță printre pietre. Norocul meu, îl dobor, am mai mers ceva, căutând în zadar pe acela care fusese rănit, și pe urmă iau drumul spre casă”, mărturisea regele Carol al II-lea în Însemnări zilnice.

În expoziția dedicată vânătorilor regale se remarcă o valoroasă piesă de orfevrărie, o figurină decorativă, reprezentând un cocoș de munte. Expresivitatea compoziției, minuția detaliilor și calitatea cizelurii sunt evocatoare pentru talentul artistic deosebit al orfevrilor germani de la finele secolului al XIX-lea. Realizat în atelierele din Hanau, cocoșul de munte din argint parțial aurit, este surprins pe o ramură, ușor aplecat, cu ciocul deschis, cu ochii pătrunzători din sticlă colorată, cu penajul umflat și coada răsfirată în evantai, făcând parcă ,,parada dragostei”, cum nota regele Carol al II-lea. Deși nu este redat în mărime naturală, cantitatea de metal prețios folosită de meșterii argintari, respectiv 4375 gr., corespunde greutății reale a unui exemplar de cocoș de munte. Orfevrii germani au redat prin tehnici specifice de prelucrare a metalului prețios detaliile care particularizează această păsăre. Postamentul cilindric în retrageri succesive, care susține piesa, este ornat cu godron cu ghirlandă de stejar, simbol al locurilor unde viețuiește cocoșul de munte. Această pasăre a reprezentat unul dintre subiectele preferate pentru decorația bunurilor din metal prețios cu tematică de vânătoare din colecția regală de orfevrărie.

Corina Dumitrache,

Muzeograf