Sinaia: Obiectul lunii august 2024 la Muzeul Național Peleș – CANĂ DECORATIVĂ Atelier Augsburg, Germania, secolul al XIX-lea

În colecția de orfevrărie din patrimoniul Muzeului Național Peleș se remarcă o cană decorativă aurită interior, cu capac prins în șarnieră, ornată cu portretul Infantei Maria Elisabetha de Bourbon, principesă de Parma, prima soție a Arhiducelui Josif, moștenitorul tronului habsburgic.

Folosind diferite tehnici de prelucrare a argintului, meșterii germani au transpus în metal prețios imaginea tinerei aristocrate, imortalizată în opera semnată de Johann Esaias Nilson (1721-1788), unul dintre cei mai de seamă gravori, miniaturiști, pictori și tipografi ai epocii sale. Născut într-o familie de artiști din Augsburg, Johann Esaias și-a desăvârșit pregătirea sub îndrumarea tatălui său, pictorul Andreas Nilson, proprietar al unei tipografii, și a lui Johann Thomas Kraus, talentat gravor și inginer, care l-a inițiat în tainele arhitecturii și studiul perspectivei. Încă de la vârsta de 20 de ani, tânărul artist a realizat gravuri pe plăci din cupru, pentru diverse publicații. Un deceniu mai târziu, după moartea tatălui său, a preluat afacerea de familie și totodată licența de a practica profesiunea, în acord cu regulile breslei, însă după numai un an și-a fondat propriul atelier de tipografie. În 1761, Johann Esaias Nilson a fost numit de către Karl Theodor von der Pfalz, pictor de curte al Palatinatului Elector. Datorită notorietății și calităților pedagogice înnăscute pentru formarea tinerilor înzestrați cu talent, Nilson a ocupat funcția de director al Academiei de Arte din Augsburg, începând cu anul 1765 până la moartea sa, în anul 1788, fiind cel de-al șaptelea director al renumitei Academii, înființată în anul 1710. De-a lungul carierei a realizat lucrări care ilustrau scene din viața cotidină a aristocrației germane, moda vremii, alegorii, scene de teatru, scene pastorale, precum și portrete ale membrilor regalității și aristocrației europene, în anacadramente rocaille, încărcate de simbolism. Spre finalul creației artistice, Nilson a adoptat stilul clasicist, aflat în preferințele vremii. A colaborat cu atelierele de ceramică germane, a realizat ilustrații pentru cărți, afișe pentru teatre etc, opera sa fiind apreciată pentru designul și plasticitatea compozițiilor.

Cana decorativă din patrimoniul Castelului Peleș, înaltă de 30 cm, cu corpul cilindric, cu diametrul de 17 cm, format din godroane verticale torsadate, se sprijină pe trei picioare sferice. Pe corpul piesei, medalionul oval încadrează chipul Infantei Maria Isabella de Parma, născută la 31 decembrie 1741, la Madrid, ca fiică a prințesei Maria Luisa Elisabeta a Franței și a prințului Philip al Spaniei, nepoată a regelui Franței, Ludovic al XV-lea și a regelui Spaniei, Philip al V-lea. Prin căsătoria încheiată la Viena în ziua de 6 octombrie 1760 cu Arhiducele Josif al Austriei, fiul Impărătesei Maria Theresa, prințesa Maria Isabella devine Arhiducesa Maria Elisabeta. Ancadramentul rocaille, specific creației semnate de Nilson, are la partea inferioară un personaj feminin care ține în mâna dreaptă un sceptru, simbol al puterii imperiale, iar mâna stângă este îndreptată spre scuturile heraldice surmontate de coroană, ale perechii moștenitoare care a unit vremelnic Casa de Habsburg cu cea de Bourbon Parma. În stânga ei, un putto înaripat varsă din cornul abundenței peste un grup de putti care susțin scuturile heraldice ale provinciilor Palatinatului Elector. Inferior decorației, este scrisă în limba franceză inscripția: ,,Inventé et gravé par J E Nilson à Aug(s)burg”. În partea superioară dreaptă a medalionului, personajul masculin înaripat, cu coasă lângă picior și clepsidră pe cap, ținând mâna stângă îndreptată spre cele trei coroane care surmontează medalionul, reprezintă alegoria timpului și face trimitere spre existența efemeră a arhiducesei, care pentru scurt timp a fost moștenitoarea unui vast imperiu. La gura vasului este gravată inscripția în limba latină, cu numele, data de naștere și de căsătorie: ,,Maria Elisabetha de Bourbon. Princeps de Parma Arhidux Austriae nata d.31.Dec.1741. nupta d.6 Oct.1760”. Mariajul s-a încheiat la data de 27 noiembrie 1763, după o perioadă de numai trei ani, din cauza trecerii în eternitate a tinerei arhiducese în vârstă de 21 de ani, bolnavă de variolă.

Corina Dumitrache, muzeograf