Slatina: expoziţia „Muzee şi Colecţii Săteşti din România. Patrimoniu şi Identitate locală”

Muzeul Ţăranului Român şi Muzeul Judeţean Olt organizează în perioada 5-26 octombrie 2010 expoziţia „Muzee şi Colecţii Săteşti din România. Patrimoniu şi Identitate locală”.

Acest demers expoziţional are ca obiectiv acordarea unui ajutor specializat colecţionarilor de obiecte etnografice din zona rurală, care au înfiinţat ori sunt pe cale să înfiinţeze un muzeu particular, în lipsa unei legislaţii care să includă şi astfel de iniţiative pro-patrimoniu. În cadrul acestui program colecţionarii Aurel Fluture şi Keri Gaspar au expus în luna iulie la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, Ileana Morariu la Complexul Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu, în luna august, Doina Dobrean şi Lajos Szocs în luna septembrie, la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Miercurea-Ciuc, iar în luna octombrie, colecţionarul şi creatorul popular Constantin Niţu, din comuna Poboru, judeţul Olt, se va întâlni cu publicul său la Galeria ARTIS a Muzeului Judeţean Olt din Slatina.

Despre această iniţiativă, Magda Andreescu şi Carmen Mihalache, cercetători la Muzeul Ţăranului Român afirmă: „Dacă iei la pas satele României, găseşti mai peste tot mici muzee etnografice fără pretenţii, aflate în grija Primăriilor, sau doar colţuri muzeistice organizate cu mijloace modeste, cel mai adesea în instituţiile de învăţământ. Dar nu arareori, poate chiar acolo unde te-ai aştepta mai puţin, poţi afla colecţii de obiecte de interes etnografic, mici case-muzeu sau chiar adevărate muzee particulare, deschise pentru publicul local sau de turişti, realizate de persoane entuziaste, fără pregătire de specialitate, în gospodăriile personale sau în spaţii achiziţionate prin finanţare proprie”.

Firul de aur din lada zestre a Poborului:

CONSTANTIN NIŢU

Am avut privilegiul de a mă întâlni şi a vorbi cu mulţi dintre „robii frumosului”, cum inspirat i-a numit cineva pe marii noştri creatori populari. Constantin Niţu are în sufletul meu un loc aparte. Dacă mi-ar cere cineva să definesc într-o frază personalitatea sa, aş afirma cu toată convingerea că nu am mai cunoscut un om care respiră cu atâta energie aerul pur al credinţei, care cu un altruism împins la extreme, în tot ce face, vrea să pună sub pază cerească, la adăpost dumnezeiesc, firul de aur din lada de zestre a neamului său.

Cine doreşte să păşească pragul casei-muzeu din comuna Poboru rămâne cu amintiri pe care timpul nu le poate estompa uşor. Deasupra curţii sale flutură maiestuos tricolorul României, iar faţada locuinţei sale este înveşmântată în culorile paradisului floral, dominat de muşcate şi flori de leandru. Păşind din prispa casei, în interior dai de muzeul inimii sale, în care cu pasiunea-i înnăscută de colecţionar a adunat şi caută să păstreze pentru a lăsa urmaşilor drept moştenire sfântă, icoana şi blazonul satului românesc.

Constantin Niţu se trage din stirpea creştină a ţăranului oltean şi nu e altceva decât sămânţa pusă de Dumnezeu în ţărâna Albeştilor pentru a nu se risipi sau stinge tradiţia, lăsată cu limbă de moarte, de cei care s-au zidit în istorie. Deşi a călătorit graţie harului său prin toată lumea, omul care şi-a pus în gând să îmbrace Soarele şi Pământul, a rămas credincios sintagmei Acasă, pentru a consemna cu fiecare înfloritură pe răbojul pânzei, cu fiecare broderie măiastră, nemurirea noastră.

Membru al Academiei de Arte Tradiţionale din România, Constantin Niţu a ridicat un meşteşug milenar la rang de ştiinţă, lucrând ca meşter mai mult de o jumătate de secol, creaţiile sale predilecte fiind cele legate de portul popular şi ţesături: costume, marame, ii, zăvelci, bete, brâie, scoarţe, căpătâie.

Având conştiinţa posterităţii, împărtăşind filosofia pământului şi avându-l deasupra frunţii sale pe Dumnezeu, Constantin Niţu aşteaptă clipa în care să deschidă poarta Muzeului Satului din comuna Poboru. Mai lucid decât oricând, sfidând prin creaţia sa abisul non-identităţii, meşterul ştie că rădăcinile puternice asigură trăinicia pomului vieţii. El „ţese la război” dorind să ne reamintească taina unuia dintre cele mai semnificative mituri ale neamului românesc, cel al „tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte”. Cu sufletul în palmă, făcându-ne părtaşi la unul dintre cele mai frumoase testamente pe care mi-a fost dat să le percep, prin ceea ce creează Constantin Niţu ne vorbeşte adunând laolaltă omul, cuvântul, pământul, de armonia şi inestimabila valoare a portului popular oltenesc, de binecuvântatul simţ al frumuseţii poporului nostru.

Dacă ne gândim că primul obiect pe care l-a colecţionat meşterul nostru drag, „cămaşa de nuntă” a bunicului, cu care nu a mai apucat să fie mire, pentru că a plecat în război şi a murit, o mâna divină a aşezat lucrurile în matca firească, nepotul fiind cel chemat să poarte „stema” familiei. Astăzi, când timpul i-a aşternut pe tâmple albul imaculat al portului românesc, când mâinile-i de aur stăruie cu precizia ceasornicului între firele de lână sau mătase, se cuvine să-i mulţumim pentru că învaţă copiii noştri „tainele năvăditului şi alfabetul betelor”, fiindcă există în Sfatul Înţelepţilor, ca un mare iubitor de Tricolor („cele mai dulci trei culori”, aşa cum ne-a mărturisit Constantin Niţu) în ceea ce priveşte cultura şi arta românească.

Drd. Laurenţiu GUŢICĂ

Muzeul Judeţean Olt

Prezentarea Muzeului Județean Olt în Ghidul muzeelor de la CIMEC