Ștefănești, Argeș: „PARFUM DE FEMEIE… ILUSTRATĂ” – EXPOZIȚIE DE CĂRȚI POȘTALE

Ne apropiem cu pași repezi de luna mărțișorului, când Muzeul Național „Brătianu” va celebra figurile feminine din viețile noastre prin deschiderea, la 1 Martie, a unei expoziții temporare intitulată ”Parfum de femeie… ilustrată”.

Expoziția va prezenta o colecție de cărți poștale extrem de valoroase și interesante cu chipuri de femei desenate de către artiști francezi mai mult sau mai puțin cunoscuți, de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.

Cărțile poștale aparțin domnului Cornel Lazăr, un pasionat colecționar, acestea putând fi admirate de vizitatori în perioada 1 martie – 3 aprilie 2022.

Cei care ne vor trece pragul vor afla detalii despre perioada în care acestea au fost editate, despre pasiunea de a fi colecționar și, bineînțeles, despre domnul Cornel Lazăr, cel care a avut amabilitatea și plăcerea de a colabora cu Muzeul Național „Brătianu” în vederea realizării acestei expoziții.

Tinerilor care folosesc mijloacele moderne de comunicare le spunem că o carte poștală este, de fapt, o mică bucată dreptunghiulară de carton folosită pentru corespondența scurtă, de câteva rânduri. La început, cartea poștală a fost fără ilustrație. Mai apoi, aceasta a fost imprimată cu imagini ale locului în care se afla expeditorul, iar mai târziu, ilustrația a fost diversificată și cu alte produse artistice: desene, picturi, fotografii ș.a.

Acest tip de corespondență rapidă care, astăzi, nu prea se mai folosește, a apărut dintr-o necesitate financiară, costul expedierii unei cărți poștale fiind mai mic decât cel al unei scrisori.

Istoria apariției acesteia este interesantă și merită să fie amintită aici…

Primele „cărți poștale” cu mesaje scurte scrise pe bucăți de carton au fost create și trimise, sporadic, încă de la începuturile serviciilor poștale, în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Prima „carte poștală” ilustrată cunoscută a fost un desen realizat, în 1840, de scriitorul englez Theodore Hook, pe o bucată de carton, cu dimensiunile de 13 x 20 cm. Desenul îi caricaturiza pe lucrătorii oficiului poștal din cartierul londonez Fulham iar trimiterea acestei cărți poștale s-a dorit a fi o glumă la adresa lor pentru că destinatarul era chiar expeditorul acesteia, adică Hook.

În Statele Unite, obiceiul de a trimite „cărți poștale” a apărut, pentru prima dată, în 1848, acestea fiind, în fapt, bucăți de carton pe care erau scrise mesaje scurte. Prima carte poștală produsă comercial a fost creată, în 1861, de John P. Charlton, în Philadelphia. Aceasta era o bucată de carton care pe o parte putea fi scrisă, iar pe cealaltă parte era imprimată o reclamă comercială. John P. Charlton a brevetat ideea și a vândut drepturile lui Hymen Lipman, ale cărui cărți poștale au fost comercializate sub numele de „Lipman’s Postal Card”. Acestea erau lipsite de ilustrație și nu prea au avut succes, fiind puțin utilizate.

Revenind în Europa, Heinrich von Stephan, directorul serviciului poștal din Prusia, a propus, în 1865, o „coală deschisă” din hârtie rigidă în scopul trimiterii de mesaje scurte. O parte urma să fie rezervată pentru mesajul din partea expeditorului, iar cealaltă parte pentru adresa destinatarului. Propunerea lui a fost respinsă de autorități pe motiv că este prea radicală, oficialii declarând că nimeni nu ar renunța de bunăvoie la intimitatea mesajului scris.

Câțiva ani mai târziu, ideea apariției unor cărți poștale standardizate a avut-o Emanuel Herrmann, profesor de economie la Academia Militară din Viena. La 26 ianuarie 1869, el a propus administrației poștale din Austro-Ungaria acest „nou procedeu de corespondență”. Serviciul poștal austriac a ținut cont de propunerea lui Herrmann și, la 1 octombrie 1869, a editat prima carte poștală veritabilă. Era din carton de culoare gălbuie, cu dimensiunile de 123 x 83 mm (un standard dimensional care s-a menținut multă vreme), inscripționată „Correspondenz – Karte”, și putea fi expediată la jumătate din prețul trimiterii unei scrisori.

Noul procedeu de corespondență a avut un succes imediat, peste 3 milioane de cărți poștale fiind vândute în Austro-Ungaria, până la sfârșitul anului 1869. Apoi, acestea au fost introduse și în alte țări: în Marea Britanie, Finlanda, Elveția (1870), în Canada, Belgia, Olanda, Danemarca (1871), în Rusia, Suedia, Norvegia, Chile (1872), în România, Franța, Germania, Spania, Serbia, SUA (1873), în Italia (1874) ș.a.m.d.

În România, în primele cinci luni de la apariția cărților poștale au fost vândute peste 40.000 de exemplare. Prima carte poștală ilustrată românească a fost de producție manufacturieră (necirculată), fiind concepută și realizată de poetul Al. Macedonski, în 1888. Cea mai veche carte poștală ilustrată, editată în serie, din spațiul românesc a apărut în 1891, la Timișoara, care, atunci, făcea parte din Austro-Ungaria. Puțin mai târziu, la 29 august 1894, a fost emisă prima carte poștală românească oficială, producție de serie, ce a fost pusă în vânzare cu ocazia inaugurării, la București, a Expoziției Cooperatorilor Români.

Echipa Muzeului Național „Brătianu” vă așteaptă la deschiderea expoziției!