Târgu Jiu: În perioada 18 februarie – 18 martie 2021, la Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu, poate fi vizitată expoziția artistei Rodica Popescu

În perioada 18 februarie – 18 martie 2021, la Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu (str. Geneva, nr. 8), poate fi vizitată expoziția artistei Rodica Popescu, expoziție în care publicul va găsi lucrări mai puțin cunoscute ale sale. Plecând în altă lume mult înainte de vreme, moștenirea artistei este uriașă și este concentrată, în majoritate, la Muzeul Județean Gorj. Faptul că aceste lucrări se găsesc la Târgu Jiu nu este întâmplător, Rodica Popescu dorindu-și, pentru eternitate, vecinătatea operei lui Brâncuși.

Născută la București în anul 1932 și plecată din această lume doar 35 de ani mai târziu, Rodica Popescu a reușit să concentreze, într-un timp foarte scurt, o mulțime de lucrări, căutări artistice ale sinelui, dar și ale elementelor primordiale și ale crestăturilor în lemn, tradiționale în România.

”Încercarea mea pornește de la convingerea că lemnul este substanța vie a tradiției plasticii românești. Am încercat să vorbesc în vechiul grai al artei crestăturilor și al picturii pe lemn, contopind mai multe arte într-o artă unică. ARTA LEMNULUI. Am încercat să urmez tradiția populară românească în caracterul ei de sinteză între figurativ și decorativ. Am crezut că viziunea artei contemporane, experiențele și izbutirile sale pot fi îmbogățite cu experiența milenară a artei lemnului. Între-un cuvânt, am vrut să imprim în materia cvasi-informă, cu pensula și dalta, gândirea artistică și rezonanța gravă a spiritului folclorului nostru.” (extras din prefața la catalogul ”Rodica Popescu – Reliefuri policrome în lemn”, 1966)

Studentă a pictorului Alexandru Ciucurencu, Rodica Popescu s-a remarcat încă din facultate, sau poate chiar mai devreme, prin felul ei de a picta și prin seriozitatea cu care privea arta. ”O serie omogenă, excepțională de studenți… Tot atât de excepțională era și această fată printre ei. Strălucea. Era dublată de o sensibilitate pe care băieții mai puțin o aveau. Pe lângă talent, era și deosebit de inteligentă. Avea ”cap”. Și pe deasupra, era foarte, foarte muncitoare și o colegă minunată.” (Alexandru Ciucurencu)

La Târgu Jiu, în patrimoniul Secției de Artă a Muzeului Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu”, există o colecție care cuprinde mai bine de o sută de lucrări ale Rodică Popescu, donate, după moartea artistei, de către mama sa. Căutările artistice ale Rodicăi, mai ales în ultimii ani de viață, au apropiat-o de energia lui Brâncuși, așa cum au remarcat mulți oameni care îi cunosc opera.

”Rodica Popescu șlefuiește până la o aparentă dematerializare suprafața lemnului crestat așa cum a șlefuit Brâncuși marmura sau metalul. Pentru acești doi artiști nu mai există piatră colțuroasă sau lemn scorojit. Armonia dintr-înșii devorează tot ceea ce este asperitate în structurile naturii, tot ceea ce acoperă brut, mort, neutru sau indiferent sufletul acestor structuri. Rodica Popescu face în același fel lemnul să cânte, cum dăduse și Brâncuși glas melodios pietrei sau metalului. Nu este, însă, o simplă imitație prin extrapolarea aceluiași spirit în alt material. Personalitatea Rodicăi Popescu se relevă cu totul distinctă de aceea a lui Brâncuși, și cu totul independentă de el. (…) Va rămâne nu numai ca o artistă a lemnului, ci și ca o mare pictoriță în sensul strict al cuvântului.” (Edgar Papu)