Timișoara: exponatul lunii ianuarie / coliere din perioada neolitică

// ă (8000-5000 î…)

În cursul istoriei, împodobirea corpului cu diverse obiecte a jucat un rol important în manifestarea identității umane, dovadă fiind numeroasele podoabe descoperite în cadrul cercetărilor arheologice, precum și continuarea acestei practici în prezent.

Bijuteriile sunt o formă universală de adorație. Podoabele facute din scoici, pietre și oase au supraviețuit încă din timpuri preistorice. Încă din acele timpuri, bijuteriile erau purtate ca o formă de protecție fata de pericolele vieții sau pentru a marca un statut social. Podoabele purtate reflectau ierarhia și statutul social. Culoarea bijuteriilor și puterea lor protectivă conta deosebit de mult. Unele aveau mesaje secrete sau incripții magice, despre care se credea ca îi va proteja pe proprietari.

Materialele folosite la realizarea podoabelor sunt diverse, de la pietre, ceramică, oase și dinți de animale sau chiar de om, până la chihlimbar sau cochilii de moluște actuale sau fosile .

Un exemplu de podoabe realizate din cochilii de moluște îl reprezintă colierele înregistrate în colecțiile Secției de Arheologie. Acestea au fost descoperite la Kiszombor, localitate aflată în Ungaria, lângă granița cu România, fiind încadrate cronologic în Epoca Neoliticului (8000 – 5000 î.e.n.), nefiind menționate alte informații privind contextul istoric.

Ansamblul expus este reprezentat de două șiraguri compuse din cochiliile a patru specii de moluște marine, materialul provenind dintr-un depozit fosilifer. În lipsa contextului arheologic, asamblarea pieselor în cele două coliere a fost determinată doar de prezența celor două scoici prelucrate ca pandantiv, iar ordinea dispunerii pieselor de tip mărgele s-a realizat în funcție de potrivirea dimensiunilor.