Vaslui: expoziția lunii decembrie 2022 la Muzeul Județean ,,Ștefan cel Mare” – fotografie alb-negru, dedicată Congresului Partidului Poporului

Fotografie – Congresul Partidul Poporului – Sibiu 20 Decembrie 1922

În luna decembrie, Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui vă propune ca exponat, o fotografie alb-negru, dedicată Congresului Partidului Poporului. Fotografia este lipită pe carton, iar în partea de jos, se regăsește scris de mână, cu tuș negru, „Congresul Partidul Poporului-Sibiu 20 Decembrie 1922”.

Desfășurarea Primului Război Mondial, cu suita de victorii și înfrângeri, uriașe pierderi de vieți omenești, distrugeri materiale și suferințe, a zdruncinat puternic sistemul politic românesc, a compromis, în bună măsură, sistemul politic antebelic și pe o parte dintre liderii săi.

Reformele promise de regele Ferdinand și consacrate în Constituție, prin modificarea ei, chemau la viața publică milioane de oameni. Singurul care putea schimba mobilizarea energiilor, prin popularitatea lui, era generalul Alexandru Averescu, care a sesizat uriașa nevoie de schimbare.

În urma unei întâlniri cu Constantin Argetoianu, aceștia au pus bazele unei noi organizații, Liga Poporului, care nu purta numele de „partid”, formulă ce părea, în acel moment, perimată, ci de „ligă”, care trebuia să aibă o accepțiune mult mai largă, permițând adeziunea atât din rândul cetățenilor, cât și al organizațiilor și asociațiilor constituite deja. Ziarul noii formațiuni politice a purtat numele de „Îndreptarea”, primul număr al gazetei apărând la Iași, 14 aprilie 1918.

Cât privește programul Ligii Poporului, înființată la 3 aprilie 1918, el trebuia să se concentreze asupra câtorva puncte principale – respectul legilor, reîntronarea Constituției, aplicarea reformelor promise în primăvara și vara anului 1917 (sufragiul universal și reforma agrară), stabilirea răspunderilor și a sancțiunilor pentru vinovații înfrângerilor din anii războiului, apropierea de puterile Antantei, alături de care România a intrat în război.

În componența echipei condusă de generalul Alexandru Averescu se numărau personalități precum P. P. Negulescu, Duiliu Zamfirescu, Matei Cantacuzino, Grigore N. Filipescu, Gr. C. Bălăceanu-Stolnici, dar și un număr mare de militari.

La 16-17 aprilie 1920, la București, în cadrul Congresul Ligii Poporului, s-a hotărât fondarea unui nou partid politic, care nu a adoptat un nou program și un nou statut, ci a schimbat doar denumirea, în acela de Partidul Poporului. Acesta a rezultat ca urmare a fuziunii cu gruparea condusă de Octavian Goga, gruparea bănățeană a lui Avram Imbroane, precum și cu cele conduse de Sergiu Niță și Dorimedont (Dori) Popovici. Componența acestui partid a fost una eterogenă și așa a rămas în toată perioada interbelică – foști conservatori, puțini intelectuali, interesați de schimbări reale în viața țării, generali și ofițeri care trecuseră în rezervă, și care erau dornici de o nouă carieră, în politică, și îl urmau, din spirit de disciplină, pe fostul lor comandant. Potrivit statutului și principiilor de organizare, Alexandru Averescu a fost numit în fruntea partidului pentru o perioadă de 3 ani.

La acest congres, generalul Alexandru Averescu a făcut referiri largi asupra reformei agrare, precizând modalitățile prin care țăranii vor primi pământ. Legislația definitivă de reformă agrară a fost adoptată în vara anului 1921 – legea pentru reforma agrară din Basarabia a fost votată la 6 martie 1920, pentru Vechiul Regat, la 17 iulie 1921, pentru Bucovina și Transilvania, la 30 iulie 1921.

S-a urmărit și restabilirea ordinii și eliminarea consecințelor războiului. La 19 martie 1920, printr-un jurnal al Consiliului de Miniștri, armata a fost demobilizată, acțiune ce a fost încheiată la sfârșitul lunii, iar la 20 martie 1920, s-a dispus încetarea grevelor în curs. La 24 aprilie, prin decret-regal, generalul Alexandru Averescu a angajat folosirea armatei la refacerea economică-„armata constructivă”.

În cadrul congresului s-au făcut referiri privind refacerea finanțelor țării, care se resimțeau greu de pe urma consecințelor războiului.

Între 13 martie 1920 – 16 decembrie 1921, guvernarea României Mari a fost asigurată de un guvern condus de Alexandru Averescu (aflat la al doilea mandat de Președinte al Consiliului de Miniștri) și cu portofolii deținute de membrii Partidului Poporului. Până la mijlocul anului 1921, acest guvern a atins majoritatea punctelor cuprinse în programul partidului. Între acestea amintim: unificarea monetară și reforma financiară (necesare pentru integrarea administrativ financiară a noilor provincii românești integrate în România Mare în anul 1918), consolidarea și finalizarea noii organizări administrative prin desființarea organismelor provinciale, s-a reușit stăvilirea curentelor destabilizatoare, redresarea parțială a producției industriale, s-au reglementat raporturile cu aliații militari și s-a consolidat statutul internațional al țării.

La 19 ianuarie 1922, regele a încredințat puterea Partidului Național Liberal. Acest aspect a determinat o criză în sânul Partidului Poporului. Una din direcțiile principale ale generalului Alexandru Averescu a fost revigorarea partidului.

Un rol foarte important în acest sens l-a avut Congresul de la Sibiu (20-22 decembrie 1922. În cadrul acestei întruniri s-a adoptat un nou program al partidului, care prin prevederile sale a încercat să diminueze baza economică a Partidului Național Liberal și influența curentului țărănist.

Se recunoștea marele rol pe care îl avea industria, alături de agricultură, în dezvoltarea economică. Mai erau înserate numeroase prevederi, care accentuau statul de modernitate a partidului, descentralizarea administrativă, impozitul proporțional și progresiv, dezvoltarea mijloacelor de comunicație și împiedicarea naționalizării resurselor subsolului.

În urma acestui Congres, Partidul Poporului a avut în acel moment un program rațional, multe dintre idei, fiind mai târziu preluate de alte partide.

Congresul de la Sibiu a pus în evidență dizidența lui Constantin Argetoianu, al doilea om în partid, care a părăsit grupul în anul 1923.

Partidul Poporului a rămas activ în viața politică românească. În anii 1924-1925, acesta a avut congrese anuale, iar prin demisia de la 27 martie 1926, cabinetul Ion I. C. Brătianu a fost succedat de guvernul Alexandru Averescu (30 martie 1926-4 iunie 1927).

După ce a părăsit guvernarea, Partidul Poporului a intrat într-un trend descendent, până în anul 1938, când partidul a fost desființat.