video installation @ Muzeul de Artă Arad, sala kinema ikon, în colaborare cu Galeria META Spațiu

„Fall out” – căderea în sublim
„Fall out”, ultima lucrare video realizată de Josépha Blanchet, subliniază ideea rătăcirii, a explorării unui teritoriu nou în care ființa umană devine autonomă în peisajul creat de artistă. Dacă în termeni clasici clasificarea peisajului se face după un sistem obiectiv de genuri (eroic – epic, elegiac, pastoral etc), imaginea creată de Blanchet, prin elementele corelate, textura aparent lichidă a structurii în care este suspendat corpul artistei, vin să amplifice experiența privitorului: regăsire-înstrăinare, proximitate-distanță, ființă-devenire, deoarece segmentele care constituie imaginea nu doar că se contopesc unele cu altele, ci reflectă propriul nostru sentiment de a aparține unei lumi situate la granița dintre real și oniric, material și eteric. Pentru a cunoaște sublimul este nevoie de confruntarea perpetuă cu propriile granițe și limitări. Este nevoie de redefinirea reprezentării, o înstrăinare care se confundă cu sinele. Pe tărâmul sublimului, liniștea devine altceva decât absența și neantul. Devine un spațiu în care descoperim sentimentul unei apartenențe greu de definit, un zgomot subsonic aflat în interiorul nostru și dincolo de liniște, un index al existenței a ceea ce nu poate fi reprezentat. Mai simplu spus, sublimul implică momentul întălnirii subiectului cu o forță care depășește și definește simultan sinele.
Lucrarea video poartă adânc amprenta nostalgiei și melancoliei universal umane, iar acestea sunt augmentate de modul în care artista concepe o coregrafie încărcată de tensiune, punând accent pe antinomiile greutate – ușurătate, întuneric – lumină, static – dinamic, început – sfârșit, angoasă – contemplare, aflate într-o permanentă stare de imponderabilitate, suspendate într-un punct central invizibil și imperceptibil. Imaginea devine un magnet ce te transpune într-o lume metafizică, în care obiecte concrete din lumea sensibilă (draperia, corpul uman) devin simbolice, evocative și importante imediat ce sunt puse în relație cu abstractul, invizibilul, imaterialul, spiritualul.
Plasând corpul uman într-un mediu situat “în afara lumii”, într-o zonă indefinită ca spațiu și timp, artista franceză multiplică ideea de relaționare a ființei cu ceea ce (nu) o înconjoară, provocând privitorul să analizeze el însuși posibilitatea existenței proprii într-o dimensiune metafizică. Omul se află, întotdeauna, într-un spațiu cunoscut alături de alte entități pe care le poate întâlni de-a lungul existenței sale.
Josépha Blanchet interoghează această posibilitate. A existenței ființei umane într-un spațiu negativ, nedescoperit încă, posibil, dar improbabil la nivelul percepției. Un spațiu în care materialitatea, relaționarea sau contextualizarea dispar, pentru a descoperi ființa prin intermediul mișcării. Ontologia mișcării devine cheia de descifrare a esenței umane, iar ritmul vizual și sonor stabilit de artistă creează o punte între spațiul său și spațiul exterior al spectatorului. Spațiul este un moment fundamental al lumii reale, nimic din ceea ce există nu este în totală “singurătate”, totul izvorăște dintr-o serie de conexiuni spațiu-timp. Or tocmai aceasta este (im)posibilitatea pe care artista o provoacă. Dorința de a pune ființa umană în eventualitatea lipsei tuturor acestor factori, pentru a crea un spațiu non-spațiu destinat unei libertăți totale, în care corpul uman devine un nexus de posibilități, iar mișcarea este cea care dictează experiențele.
(Mirela Stoeac-Vlăduți, directorul galeriei META Spațiu)

Josepha Blanchet s-a născut în 1985, la Toulouse (Franța) și a absolvit, în anul 2010, Universitatea de Arte din Toulouse – specializarea pictură. Practica sa artistică este orientată spre video și fotografie, deși tehnica picturală încă transpare în lucrările sale, care au în centru figura umană și modul în care corpul omenesc este reprezentat în raport cu lumea exterioară, dar și cu cea interioară, arta sa situându-se la limita dintre oniric și real, contemplativ și evocativ.

Galeria de artă contemporană META Spațiu
META Spațiu este o galerie de artă contemporană ce dezvoltă proiecte pentru a sprijini și a prezenta activitatea unor artiști români, dar și internaționali, cu intenția de a oferi o perspectivă intensă asupra scenei artistice est și central-europene. A organizat numeroase expoziții importante, precum Echoes of Silence (2019, Timișoara), WOMAN, ALL TOO WOMAN (2018, Muzeul de Artă din Timișoara), MEATING – Virgilius Moldovan (2017, Muzeul de Artă din Timișoara), GRAVITY – Josepha Blanchet (2017, Sala Studio, Casa Artelor), HIKIKOMORI – Josepha Blanchet (2017, Galeria Pygmalion), Neo Baroque – Gheorghe Fikl & Josepha Blanchet (2016, Muzeul de Artă din Timișoara).

EN
‘”Fall out” into the sublime
„Fall out”, Josepha Blanchet’s latest video work, emphasizes the idea of wanderness, of exploring a new teritory in which the human being becomes autonomos in the highly evocative images created by the artist. If classicaly the landscape can be classified after an objective system of genres (heroic – epic, elegiac, pastoral etc), the images created by Blanchet, through the correlated elements, the almost liquid texture of the structure in which the artist’s body is suspended, amplify the viewer’s experience: retrieval – otherness, proximity – distance, being – becoming, due to the fact that the segments that constitute the image not only merge with one another, but they also reflect our own belonging to an otherwordliness, positioned at the cross between real and onirique, material and etheral. To inhabit the sublime is to confront one’s border and boundaries. It is to come up against an excess that defies representation, an otherness that confounds the self. In the realm of the sublime, silence becomes something other than absense and nothingness. It becomes a space where one hears and undefinable ‘belonging’, a subsonic noise that lies within and beyond silence, an index to the existence of that which cannot be represented. Quite simply, the sublime involves the perceiving subject’s encounter with a power that simultaneously exceeds and defines the self.
The video is infused with the universal human feelings of nostalgia and melanchloy, which are intensified by the way in which the artist constructs a tensed choreography, accentuated by antinomies: weight – lightness, dark – bright, static – dynamic, beginning – ending, anguish – contemplation, set in a permanent state of imponderability, suspended in a central nucleus that is invisible and imperceptible to the eye. The image becomes a magnet which transposes the viewer into a metaphysical condition, in which concrete and ordinary objects of the sensible world (the drapage, the human body) become significant, evocative and and important as soon as they are put into relation with the abstract, the invisible, the immaterial and the spiritual.
By placing the human body in this state of otherness, where space-time coordinates dissolute, the artist multiplies the concept of the intertwinement of the being with the (not) surrounding space, by inciting the viewer to question the possibility of her/his own existence in a metaphysical dimension. The human is always alongside entities which he/she enconounters and which belong to a world already discovered and at the same time – by extending into the world of the encountering things and matters – a human being gives a space and room to himself, within which that encountering and his own being-situated can take place.
Josépha Blanchet questions this possibility. The possibility of the human being existing in a negative space, not yet discovered, possible, but improbable at a perceptual level. A space in which materiality, relations or contextualization vanish, and the human being can be identified through movement. The ontological movement becomes the key of decoding the human essence, and the rhythm created by the artist link her interior space to the viewer’s exterior speace. Space it’s a fundamental moment of real world, nothing that exists is `lonely’; all existing things emerge out of space-time connections and are entering into connections. But this is the (im)possibillity the artist puts into question. The quest of placing the human being into a space lacking all this factors, in order to create a totally free space non-space, where the body becomes a nexus of possibilities and where the movement guides past and new experiences.

Josepha Blanchet – visual artist
Born in 1985 in Toulouse (France), Josepha Blanchet graduated Beaux Art University of Toulouse in 2010, with a painting degree. Her art practice is focused on video and photography, but her pictorial technique is still visible in her oeuvre, in which the figure is central and the way the human body is reflected in relation with the outside and inner world places her aesthetics in the limit between oneiric and real, evocative and contemplative.

META Spațiu contemporary art gallery
META Spațiu develops contemporary art projects supporting and showcasing the work of some Romanian and international artist, with the aim of offering an insightful perspective on the East and Central European art scene. The gallery has organised many important exhibitions such as: Echoes of Silence (2019, Timișoara), WOMAN, ALL TOO WOMAN (2018, Art Museum in Timișoara), MEATING by Virgilius Moldovan (2017, Art Museum in Timișoara), GRAVITY by Josepha Blanchet (2017, Sala Studio, Casa Artelor), HIKIKOMORI by Josepha Blanchet (2017, Galeria Pygmalion), Neo Baroque by Gheorghe Fikl & Josepha Blanchet (2016, Art Museum in Timișoara).