1. Events
  2. Carol II

Views Navigation

Event Views Navigation

Today

10 mai – Ziua regalitații în România

  Ziua de 10 mai a fost sărbătoare naţională între 1866 şi 1947 marcând evenimente importante din istoria României moderne: proclamarea principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen în anul 1866 ca Domn al ţării şi apoi Rege al României în 1881. Dezvoltarea României în perioada modernă este strâns legată de Casa Regală întemeiată de principele Carol, adus pe tronul ţării după abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, într-un moment în care Unirea din 1859 era pusă sub semnul îndoielii de către unele puteri străine. Proclamarea principelui Carol ca Domn al ţării a avut drept rezultat consolidarea Unirii Principatelor care culminează cu obţinerea Independenţei în urma războiului din 1877-1878 şi redobândirea Dobrogei. Lunga domnie a regelui Carol I (1866-1914) coincide cu dezvoltarea României moderne în toate planurile, de la cel economic la cel cultural, în cadrul unei monarhii constituţionale. În această perioadă sunt luate primele măsuri de dezvoltare a infrastructurii fiind realizate drumuri, căi ferate şi poduri, la care se adaugă clădiri publice importante. Pe plan internaţional România încheie tratate şi intră în alianţe devenind un factor important de stabilitate şi decizie în sud-estul Europei, către sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul veacului următor, un moment ilustrativ în acest sens fiind participarea la războaiele balcanice care iau sfârşit prin pacea de la Bucureşti (1913). Izbucnirea primei conflagraţii mondiale în anul 1914 găseşte România printre ţările care se declară neutre încercând să evite implicarea într-un război devastator. În acelaşi an, după trecerea în nefiinţă a regelui Carol I, în vremuri dificile pentru ţară, principele Ferdinand devenea suveran al României (1914-1927). Deşi de origine germană, regele Ferdinand a respectat voinţa poporului român acţionând în interesul ţării al cărei suveran era. Intrarea României în război în anul 1916 alături de Antanta şi împotriva blocului Puterilor Centrale din care făcea parte Germania constituie suprema dovadă a loialităţii regelui Ferdinand . Numele regelui Ferdinand va rămâne pentru totdeauna legat de crearea României Mari, prin Unirea ţării cu regiunile locuite de români şi aflate sub stăpânirea Austro-Ungariei. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, loc încărcat de semnificaţii istorice, regele Ferdinand şi regina Maria au fost încoronaţi ca regi ai României Mari. Domnia regelui Ferdinand este legată nu numai de acest moment solemn dar şi de o serie de reforme menite să modernizeze şi să contribuie la refacerea statului român afectat de anii de război (reforma agrară, trecerea la sufragiul universal, adoptarea unei noi Constituţii). Carol II a fost cel mai controversat rege al României atât din punct de vedere al deciziilor politice, dar şi a vieţii personale. A renunţat de trei ori la prerogativele de moştenitor al tronului pentru a reveni asupra hotărârilor şi a fi încoronat ca rege al României în anul 1930 punând astfel capăt Regenţei constituite în anul 1927, după trecerea în nefiinţă a regelui Ferdinand I. În timpul regelui Carol II (1930-1940) România a cunoscut atât perioade de avânt economic, dar s-a confruntat şi cu criza economică de la mijlocul anilor 30. Pe fundalul amplificării mişcărilor de extremă dreaptă în Europa, dar şi în România, regele Carol II instituia în anul 1937 un regim autoritar. Anul 1940 a adus nu numai dezmembrarea României Mari, cauzată de politica agresivă a Germaniei şi Italiei care încurajau revizionismul, dar şi abdicarea regelui Carol II. Tronul revenea ultimului rege al României, Mihai I, în condiţii deosebit de dificile cauzate de declanşarea celui de-al doilea război mondial. Sfârşitul marii conflagraţii mondiale găsea România secătuită din cauza efortului de război şi cu o gravă criză politică pricinuită de acapararea puterii de către comuniştii sprijiniţi de Uniunea Sovietică. La 30 decembrie 1947, sub ameninţare, regele Mihai I a fost obligat să abdice, România devenind Republică. Bunuri culturale referitoare la regalitatea din România clasate în Patrimoniul Cultural Național Muzeele care dețin un număr semnificativ de bunuri culturale referitoare la regalitate sunt: Muzeul Național Peleș – SINAIA Muzeul Militar Naţional "Regele FERDINAND I" – BUCUREŞTI Muzeul Naţional de Istorie a României – BUCUREŞTI Muzeul Naţional de Artă al României – BUCUREŞTI Muzeul Naţional Cotroceni - BUCUREŞTI Selecţie de resurse web: Parada de 10 mai 1897, condusa de regele Carol I (youtube.com) Regele Carol I (youtube.com) Încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria (youtube.com) Maria, regina noastra (2010), un film de Marian Baciu (youtube.com) Imagini şi informaţii privitoare la familia regală http://www.familiaregala.ro http://enciclopediaromaniei.ro http://ro.wikipedia.org http://www.cs.kent.edu Carol I în  I.G. Duca, Amintiri politice, vol.I, Jon Dumitru Activităţi actuale ale Casei Regale http://casa-regala.blogspot.com http://www.youtube.com/user/CasaRegalaaRomaniei Evenimente muzeale dedicate familiei regale http://muzeologie.wordpress.com Autor text și selecții realizate de: Aurelia Duțu, aurelia@cimec.ro Webmaster: Andrei Vasile, Cosmin Miu

Portugalia: expoziţia “Carol II. Regele culturii, cultul regelui”

  MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI, ÎN PARTENERIAT CU INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN DIN LISABONA, VERNISEAZĂ LA ESTORIL , PORTUGALIA , EXPOZIŢIA “CAROL II. REGELE CULTURII, CULTUL REGELUI”   Astăzi, 11 iulie 2013, este inaugurată în Portugalia, în Salonul Imperial al Hotelului Palácio din Estoril, expoziţia intitulată "Carol II. Regele culturii, cultul regelui", organizată de Institutul Cultural Român Lisabona în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a României. Expoziţia documentară este organizată cu prilejul comemorării a şaizeci de ani de la moartea regelui Carol al II-lea al României. Datorită faptului că a trăit o perioadă din viaţa sa la Estoril şi înrudirii cu casa regală portugheză (prin bunica sa, Antonia de Bragança), Carol al II-lea este una dintre cele mai cunoscute personalităţi româneşti din Portugalia. El a dorit să fie, aşa cum o spunea pe 15 august 1930, la scurt timp după întoarcerea în România, "un Brâncoveanu al culturii româneşti". Pe tot parcursul domniei sale, Carol al II-lea a sprijinit şi finanţat iniţiativele culturale, dar şi pe oamenii de cultură, fie direct, fie prin instituţiile pe care le-a creat sau le-a întărit. Carol al II-lea s-a preocupat intens şi de accesul la cultură al păturilor celor mai largi din societatea românească a vremii sale. De la Fundaţiile Culturale Regale şi până la cele peste 2.000 de cămine culturale săteşti, regele a conceput şi a pus în practică cea mai amplă şi coerentă strategie de dezvoltare culturală pe care a cunoscut-o România până la acea vreme. Dacă a reuşit sau nu să fie "un Brâncoveanu..." nu putem spune noi, dar participând la evenimentul propus de ICR Lisabona şi Hotel Palacio ne putem cu siguranţă face o idee despre rolul culturii în dezvoltarea României interbelice şi despre locul ocupat în lume, prin cultură, de România acelor ani. Cu ocazia deschiderii expoziţiei, va avea loc şi o conferinţă ştiinţifică. În partea a doua a conferinţei - susţinută de dr. în istorie Cornel Constantin Ilie de la Muzeul Naţional de Istorie a României - se va vorbi şi despre felul în care Carol al II-lea a înţeles să instrumenteze instituţiile mai sus amintite în vederea edificării unui cult al propriei personalităţi, în scop politic şi propagandistic. "Pionieratul" său a slujit drept model pentru delirantele forme de cult al personalităţii care s-au etalat ulterior, în România postbelică. În continuarea acestei sinteze tematice, Alteţa Sa Regală Principele Charles d'Orléans va vorbi în comunicarea sa despre exilatul Carol al II-lea, despre viaţa sfârşită în anonimat a fostului suveran. Principele Charles d'Orléans este autorul cărţii "Les Rois en Exil", dedicată monarhilor exilaţi la Estoril în aceeaşi perioadă cu Carol al II-lea. Un capitol consistent din acest volum îl vizează pe fostul suveran român, fapt care, numai el, îl recomandă editorilor români spre o grabnică traducere. Tuşa finală a acestei sesiuni comemorative va fi dată de Doamna Mihaela Georgescu, deţinătoare a unui master în Istorie la Universitatea Harvard. Domnia sa va vorbi despre viaţa de familie a fostului suveran, aşa cum se desfăşura ea în reşedinţa luxoasă, dar fără glorie, a acestuia. Hotel Palácio din Estoril, locul în care se desfăşoară acest proiect al ICR Lisabona, este unul dintre cele mai prestigioase din Europa. Prin saloanele sale legendare au trecut capete încoronate, şefi de stat şi diplomaţi care au desenat contururile Europei postbelice, spioni care, prin îndrăzneala lor, au asigurat întâietatea uneia sau a alteia dintre ideile care au agregat profilul geopolitic al continentului nostru, aşa cum îl cunoaştem astăzi. -- Departamentul Relaţii Publice, Marketing Cultural, Educație Muzeală  și Organizare Expoziții  MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI Calea Victoriei nr. 12, cod 030026, sector 3, Bucureşti, ROMÂNIA Tel. + 40 21 – 315.82.07 / int. 1008, 1015 E-mail: pr.mnir@gmail.com, https://www.facebook.com/MNIRpage, http://twitter.com/MNIR_