Aiud: exponatul lunii iunie 2021 la Muzeul de Științele Naturii – Șacalul european – Canis aureus moreoticu

EXPONATUL LUNII

Șacalul european – Canis aureus moreoticus este o subspecie a șacalului auriu (Canis aureus), întâlnită în Europa, dar și în Caucaz și Anatolia. Descris inițial în partea de SE a Europei, arealul său de răspândire s-a extins treptat în nordul continentului. O teorie care explică răspândirea rapidă a speciei este că populațiile de lupi cenușii sunt mai puțin abundente decât în trecut.

Subspecia europeană este cea mai mare dintre șacalii aurii, măsurând 120-125 cm lungime și 10-13 kg greutate corporală. Blana este aspră, viu colorată, de culoare galben-aurie, spre roșcat, cu tonuri negricioase pe spate. Are urechi relativ mari, ascuțite, îndreptate în sus și bot ascuțit.

Șacalii sunt specii omnivore, vânează în principal animale mici (păsări, șoareci sau alte rozătoare) dar consumă și hoituri și multe vegetale, în funcție de sezon și habitatul pe care îl ocupă (stomacul unui exemplar împușcat în zona Teleac, Alba, în august 2011, conținea peste 98% porumb…). Când sunt în număr mare, pot ataca și mamifere mici, oi, miei, căprioare.

Își construiesc bârloguri în locuri ascunse, singuratice, văgăuni cu mărăcinișuri, scobituri în pământ.

Sunt specii monogame, se împerechează în perioada februarie-martie; gestația durează 9 săptămâni, femela naște 4-8 pui, pe care îi hrănește cu lapte timp de 3 luni. Odată ce perioada de lactație se încheie, femela alungă puii, care pleacă fie singuri, fie în grupuri de doi – patru indivizi.

Trăiesc în haite, își marchează teritoriul și comunică prin sunete caracteristice perioadei de împerechere, de ”salut”, apărare, avertizarea intrușilor, avertizare pentru ceilalți membri de prezența unor carnivore mari (de exemplu lupi).

Exemplarul din colecția muzeului nostru este expus în sala a III-a, a fost donat în anul 2017 de dl. Szólláth Tibor Zoltán, fiind capturat în zona Kesznyéten, Ungaria în aprilie 2016.