București: Expoziția tematică „Portretul feminin în opera lui Gheorghe Tattarescu (1820-1894)

Dacă celelalte teme majore asupra cărora pictorul și-a îndreptat atenția au fost studiate și evidențiate publicului de-a lungul timpului – profesoratul la Școala de Belle-Arte, pictura sa ecleziastică și cea istorică – observăm că, deși ocupă o pondere însemnată din moștenirea sa, discretul portret feminin – din copiile după marii maeștri studiați la Roma (1845 – 1851) sau al doamnelor din anturajul său – a rămas pe nedrept mărginit la funcția primară de studii, respectiv de imortalizare fotografică.

Spre deosebire de efigiile masculine, sobre și monumentale, din panteonul tattarescian alcătuit din personalități exemplare ale istoriei sale contemporane, delicatele prezențe feminine sunt mult diferite prin lirismul reprezentării grațioase sau melancolice și prin gama de culori mult mai bogată în sclipiri de tonuri calde, în acord subtil cu sensibilitatea modelului.

Abordarea chipului unei doamne din secolul al XIX-lea în pictura modernă presupunea însă mai mult decât redarea realistă a trăsăturilor, și anume reliefarea unui fel de curriculum vitae din care să reiasă poziția socială a portretizatei, atât prin detalii de postură, cât și printr-un cod al veșmintelor și al accesoriilor. Societatea era încă tributară unor uitate legi somptuare ce reglementau ținutele diverselor pături sociale, iar acest lucru se vădește prin diferențele de veșminte și accesorii de la portretul unei tinere fete modeste și anonimă, până la grandioasa rochie de catifea violet, brodată și tivită cu fir de argint, a soției pitarului Lazăr (Lazaros) Kalenderoglu (tatăl binecunoscutului Ioan Lazăr Kalinderu).

În opera sa, pictorul Tattarescu, pe lângă portretul social, a studiat și portretul religios al Magdalenelor sau Madonnelor și al reprezentării diverse a Maicii Domnului, atât în pictură, cât și în grafică. În această expoziție, dedicată portretului feminin, ilustrăm aceste preocupări cu o selecție de câteva copii în ulei după marii maeștri executate de Tattarescu în Italia, precum și cu studii personale de portret în creion și cărbune. Îmbinarea acestor tehnici de studiere a portretului feminin religios a dus către lucrarea originală finită, ce se află expusă în premieră, a portretului Eugeniei Monachio Greceanu, „Stareța Mănăstirii Rătești”, lucrare de mare sensibilitate din care transpar contopite fragilul feminin, blândețea și profunzimea credinței.

Colecția casei memoriale este în măsură să etaleze un eșantion relevant al „Portretului feminin în opera lui Gheorghe Tattarescu” prin lucrări precum „Femeie tânără cu salbă”, cea care face coperta Repertoriului de pictură al Colecției Tattarescu, „Soția pictorului, Maria Tattarescu”, „Portretul Mariei Grădișteanu” sau al „Mariei Marianu” și o serie de desene inedite.

Pentru a întregi panoul portretelor feminine semnate de marele maestru punem la dispoziția publicului, în facsimil, o delicată și inedită piesă de grafică de mari dimensiuni Fecioara Maria cu Isus – superbă pauză folosită în pictura murală pentru transpunerea pe perete. De asemenea, din colecția de pictură a Pinacotecii București se află expusă și excepționala pictură ,,Femeie cu tamburină”.

Curator, muzeograf Rodica Ion