Muzeul Național al Literaturii Române organizează joi, 9 martie 2023, de la ora 17.00, la sediul din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, evenimentul „Evocare Adam Puslojič 80”. P

Cu această ocazie va fi prezentată expoziția de gravură realizată de artista Anastasia Stoiciu.

Născut la 11 martie 1943, la Kobișnița, Serbia, Adam Puslojić a fost traducător și poet. Clasele primare le-a urmat la Kobișnița, apoi în orașul apropiat, Negotin, unde a absolvit liceul; între 1962 și 1967 a fost student la Facultatea de Filologie din Belgrad. Primele versuri le publică în 1963-1964 în revistele „Vidici” (Blegrad) și „Razvitak” (Zajecar), tot atunci semnând și traducerea unor poeme de Nichita Stănescu. Cartea de debut, Postoji zemlja, îi apare în 1967, iar peste doi ani iese de sub tipar și volumul de traduceri Život u točku, o selecție din versurile lui Marin Sorescu. Contactul cu limba și literatura română i-a fost mediat de întâlnirea cu Nichita Stănescu, la Festivalul de Poezie de la Struga, în 1962. Între cei doi se leagă o prietenie cvasimitologică (conform Dicționarului General al Literaturii Române, literele P/R). Este unul dintre poeții cărora Nichita Stănescu le dedică Beograd u pet prijatelja – Belgradul în cinci prieteni (1971) și unul dintre membrii fondatori al Laboratorului Literar 9 și ai asociației Krajinski Krug. A reprezentat o figură importantă care a animat viața literară a Belgradului în anii 60 – 80. A jucat un rol decisiv în impunerea lui Nichita Stănescu în orizontul culturii sârbe, poetul fiind propus pentru premiul Nobel din partea unui grup de scriitori sârbi. Distins cu numeroase premii în Serbia, Adam Puslojić a fost membru de onoare al Academiei Române din 1995 și doctor honoris causa al Universităților din Oradea și Arad. „Adam Puslojić este în fond un mare fantast care n-a obosit să cutreiere și să petreacă într-o Balcanie a spiritului, ca și prietenul său Nichita Stănescu și cei care au fost și sunt ca ei…”, scria Eugen Simion.

A fost, între altele, și animatorul unui curent de avangardă – „clocotrismul”, căruia i-a imprimat propriul tonus. Animator și ferment al relațiilor culturale româno-sârbești, a fost, de asemenea, un traducător prodigios din literatura română – mai mult: o prezență spectaculoasă, un personaj charismatic, cu barba și gesticulația sa de profet liric. Cu el dispare încă unul dintre ultimii reprezentanți ai „generației de aur”, creatoare de mitologie lirică. Un sufletist care a „ars” pentru poezie până la sfârșit, și a cărui efigie, atât de expresivă, va rămâne în conștiința noastră publică.

Lista autorilor traduşi de Puslojić este una impresionantă: Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Petre Stoica, Geo Bogza, Adrian Păunescu, Mircea Dinescu şi mulţi alţii. Poeziile lui Adam Puslojić au fost traduse în peste 20 de limbi, tălmăcirea poemelor sale în limba română fiind semnată de Nichita Stănescu şi Ioan Flora. Cărţi publicate în limba română: Plâng, nu plâng (1991), Adaos (1999), Versuri din mers (2003), Trimitor la vise, (2005), Tăcere lustruită (2006), Asimetria durerii (2009), Exaltare din abis, Inscripţii abrupte, Culmea (2016), Cerul, În Direct/ Adam Puslojic (2019).

Premii (selectiv): Premiul Vergilius (Roma, 1993), Premiul pentru contribuția la cultura națională și Premiul „Ivo Andrić” pentru Opera omnia (2014); Premiul Eugen Lovinescu – pentru promovarea limbii și literaturii române în străinătate – MNLR (2017); Premiul pentru traducerea și promovarea operei eminesciene, ediția 2020, decernat anual de memorialul Ipotești – Centrul Național de studii „Mihai Eminescu”.

Adam Puslojić a fost membru al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România