Reșita: Obiectul lunii octombrie 2019 la Muzeul Banatului Montan – MACLA COAXIALĂ

Geomorfologia solului terestru scoate la iveală nestematele arhitectului primordial întruchipat prin însăși Mama Natură. Finalitatea evoluției a mii de ani în procesul de desăvârșire a capodoperelor, este spectaculos! Florile de mină constituie produse subterane ce cuprind atât pietre cu structură simplă, cât și minerale complexe și impresionante, de o frumusețe epică.

Macla expusă provine de la Ocna de Fier, unde a fost descoperită de colecționarul Constantin Gruescu, fiind achiziționată de la acesta în anul 1982.

Procesul de formare a maclelor se bazează pe reguli stricte de tip geometric prin concatenarea mai multor indivizi ai aceleași specii minerale. Geneza maclei se produce fie în timpul cristalizării mineralului, ori prin deformarea ulterioară a constituirii acestuia (macla mecanică). Maclația se produce transversal cu un plan sau cu un ax fără a coincide

cu elementele de simetrie ale celor două entități asociate. Clasificarea maclelor se face după modul de asociere al indivizilor cristalini. Astfel, se întâlnesc macle de emitropie, de întrepătrundere și macle mimetic formate prin asocierea mai multor cristale ale aceluiași mineral cu simetrie inferioară într-un ansamblu cristalin cu simetrie superioară. Din diferitele specii de minerale din categoria maclelor întâlnim: macla în cruce a staurolitului, macla în genunchi a rutitului, macla în vizier a casiteritului, macla polisintetică a calcitului și feldspaților, macla de Karlsbad și Manebach, macla ciclică la aragonite și crisoberil, macla Dauphiné, de tip brazilian și nu în ultimul rând, cea japoneză, a cuarțului.

Cuarțul se prezintă ca un oxid din grupa siliciului, întâlnit sub formă de cristale solitare idiomorfe, bine dezvoltate, dar și sub formă de agregate și mase concreționare microcristaline, uneori aciculare sau fibroase, cu fețe de prismă striată orizontal sau haotic. Acesta apare deseori maculat prezentând macle de tipul Dauphiné, brazilian și japonez.

Cristalele conțin adesea incluziuni de gaze, lichide sau alte minerale și impurități care determină culoarea mineralului. De regulă cristalul este incolor (cristalul de stâncă), alb ca laptele, cenușiu, violet (ametistul), galben (citrinul), galben cu irizații (aventurinul), brun (morionul), verde cu incluziuni diverse (prasenul), ochi de tigru.

Cuarțul transparent și armonios colorat este folosit la confecționarea bijuteriilor. Cuarțul comun este folosit la fabricarea produselor ceramice de laborator rezistente la acizi, în industria ceramică fină, industria sticlei, la fabricarea carborundului etc., iar cristalul de stâncă, din care face parte și macla expusă, este folosit în optică și radiotehnică, la fabricarea unor instrumente și aparate medicale.

Bibliografie: dr. Gogu Pârvu, Minerale și Roci, București 1983.

Istoric Minodora Damian