Tecuci: EXPONATUL LUNII FEBRUARIE. PUMNAL CURB DE TIP SICA

EXPONATUL LUNII FEBRUARIE
PUMNAL CURB DE TIP SICA

Una dintre cele mai prezente și mai caracteristice arme din panoplia aristocrației militare traco-dacice a fost un pumnal încovoiat, numit sica. Această armă era ascuțită, ușor curbată, cu o secțiune triunghiular alungită, având șanț de scurgere a sângelui de-a lungul lamei și motive zoomorfe sau geometrice încrustate pe aceasta.
Dimensiunile pumnalelor variază între 25 și 35 cm lungime, dar există și câteva exemplare mai lungi. Morfologia lor este caracterizată de o încovoiere elegant și de prezența unui singur tăiș, pe partea concavă a lamei. Această conformație, la care se adaugă vârful foarte ascuțit, îmbunătățește trasăturile de bază ale pumnalelor prin faptul că, deși păstrează puterea mare de penetrare rezultată din vârful ascuțit și lama prelungă, amplifică efectele acțiunii de secționare/înjunghiere.
Fixarea în mâner se făcea fie prin limbă triunghiulară, rigidizată printr-un nit, fie prin aplicarea unor plăsele de lemn nituite direct pe continuarea lamei. Tecile acestor pumnale erau realizate din tablă de fier, ușor curbate după forma lamei, cu marginile îndoite în unghi pe lungime, până ce se sudează la capăt una de alta într-un buton discoidal specific. La partea superioară unele teci erau decorate cu incizii fine, o particularitate a tecii este faptul că partea metalică era utilizată doar pentru protecția treimii superioare a lamei, restul fiind realizat din piele și lemn.
O altă particularitate a acestui tip de pumnal este prezența unei importante încărcături spirituale, dedusă din reprezentările cu care sunt ornamentate lamele. Motivul recurent este cercul, singur, completat cu un punct central sau împreună cu alte cercuri similare ori triunghiuri poansoanate. Cercul, interpretat ca simbol solar, este însoțit adesea de motive zoomorfe schematizate.

Contextul arheologic în care au fost descoperite, cu mici excepții, este unul funerar, cu un inventar specific, compus din arme diverse, piese de harnașament, ceramică și podoabe. Aceste asocieri construiesc un rit și ritual funerar elaborat, specific elitei războinice care l-a utilizat în timpul vieții.
Folosirea acestui tip de pumnal până la cucerirea romană este confirmată de singura reprezentare a unui pumnal curb dacic pe Columnă, în scena CXLV, cea a sinuciderii lui Decebal.

Aria de răspândire a acestor pumnale, datate în nordul Dunării începând din secolul II a. Chr., este foarte largă. Ele apar în Oltenia, Transilvania, Muntenia și Dobrogea. În Moldova, acest tip de armă este foarte rar, existând doar două piese, la Răcătău (jud. Bacău) și Poiana (jud. Galați).
Numărul mare de piese permite o constatare certă și anume că pumnalele de tip sica au jucat un rol major în mentalitatea și identitatea războinicilor geți și daci, fapt atestat de descoperirile arheologice, de izvoarele scrise și de reprezentările figurative.