Aiud: exponatul lunii februarie 2022 la Muzeul de Științele Naturii – Salpa sp. – salpa

Salpele sunt un grup de animale marine, frecvente în apele ecuatoriale, temperate sau reci ale Oceanului Planetar. Cea mai mare concentrație de salpe se întâlnește totuși în apele din jurul Antarcticii, unde pot forma aglomerări masive de milioane de indivizi, cu rol esențial în aceste ecosisteme.

Cu toate că par asemănătoare cu meduzele, datorită organizării simple a corpului și modului de înot, salpele sunt mai evoluate decât acestea, aparținând încrengăturii Cordata (din care fac parte și vertebratele!)

Salpele poate fi observate sub formă solitară (un individ) sau sub forma lor colonială, în lanțuri de indivizi, legați între ei. Ambele stadii ale ciclului de viață există concomitent în apele mărilor și oceanelor.

În stadiul solitar, au forma unui butoiaș, cu dimensiuni cuprinse între 1 și 10-14cm. Corpul este învelit de o teacă transparentă, netedă și subțire, numită tunică. În contrast cu tunica transparentă este vizibil, în partea dorsală a corpului, aparatul digestiv, de culoare roșu-cărămiziu. Prezintă două orificii (sifoane), unul inhalant, prin care pătrunde apa cu particule mici de plancton cu care se hrănește și unul la capătul opus, exhalant, prin care este expulzată apa, filtrată în prealabil de sistemul lor digestiv. Circulația apei în acest fel este asigurată de prezența unor benzi musculare semicirculare în peretele corpului. Contracțiile ritmice ale mușchilor provoacă pomparea continuă a apei, care nu este folosită doar pentru schimbul de gaze și hrănire, ci servește și deplasării salpelor, prin propulsie.

Prin înmugurire indivizii solitari produc lanțuri de zeci până la sute de indivizi, care pot ajunge la câțiva metri lungime. Indivizii rămân atașați parțial între ei, într-un singur rând, în timp ce înoată, se deplasează, se hrănesc și cresc. (nu este neobișnuit ca lanțurile să se desprindă pentru a forma lanțuri mai mici). Fiecare individ din lanț se reproduce sexuat formând embrioni atașați de peretele corpului ”părintelui”, eliberați în apă după câteva zile, unde, continuă să se hrănească și să crească, (faza asexuată solitară), închizând astfel ciclul de viață al salpelor Acest mod de reproducere cu alternanță sexuată/asexuată nu include un stadiu larvar și este printre cele mai rapide din lumea vie.

Salpele au mulți consumatori prădători de macroplancton. Peștii, țestoasele sau meduzele se hrănesc cu salpe. Unii pești și pescărușii pot ataca salpele, atrași de ”pata de culoare” reprezentată de masa viscerală vizibilă prin tunica transparentă.

Este important de menționat că reproducerea și abundența acestei specii sunt întotdeauna corelate cu nivelul de fitoplancton care le înconjoară. Când există o creștere a cantității de hrană, salpele vor crește rapid, dar când nivelul de hrană revine la normal, numărul de indivizi se va reduce. Acest lucru asigură menținerea unui echilibru natural în adâncurile oceanului.

În muzeul nostru poate fi observată în sala a II-a, în forma colonială, (un lanț de 22 indivizi).