Aiud: exponatul lunii noiembrie 2024 la Muzeul de Științele Naturii – Lazuritul

Este un mineral din grupul silicaților, de culoare albastru intens.

Apare aproape exclusiv sub formă masivă, fără cristale vizibile. Are o duritate de 5 până la 5,5 pe scara de duritate Mohs.

A fost descris pentru prima data în anul 1890, în districtul Sar-e-Sang, din Afganistan. Pe lângă Afganistan, depozite importante de lazurit au fost găsite și în multe roci metamorfice și magmatice din Rusia, Chile, Italia (Vezuviu, de unde provine și eșantionul din colecția noastră), Canada și Statele Unite.

Este componenta principală a pietrei semiprețioase lapis lazuli, o rocă compusă din mai multe minerale (lazurit, calcit și pirită, cantitati mici de diopsid, sodalit etc.).

Atât lazuritul cât și lapis lazuritul au o istorie lungă ca materiale de preț pentru artă, obiecte ornamentale și bijuterii datorită culorilor lor intense de albastru.

Lazuritul a fost utilizat ca pigment pentru picturi și vopseluri încă din secolul al VI-lea. Pigmentul lazurit albastru era mai scump decât aurul la acea vreme…

Egiptenii antici foloseau lapis lazuli pe scară largă în bijuterii și obiecte ornamentale; mormântul faraonului egiptean Tutankhamon (cca 1350 î.Hr.) era decorat cu lapis lazuli..

Obiecte de lapis lazuli sunt expuse în Muzeul Luvru din Paris (marea solniță a lui Ludovic al XIV-lea), în Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg (vaze și mese) sau în Galeriile Uffizi din Florența (pocale gravate ale familiei Medici).

În muzeul nostru este expus un eșantion provenind din Italia, în sala I, alături de alte minerale din clasa silicați.

Surse:

Comorile Pământului, nr 41