Bacău: exponatul lunii octombrie 2024 la Complexul Muzeal Iulian Antonescu: AMFORĂ GRECEASCĂ

Descoperită prin cercetările arheologice realizate în situl Răcătău „Cetățuie”, comuna Pâncești, județul Bacău, campania 1972, secțiunea S XII, locuința 4. Amfora grecească, de tip Kos, se află în patrimoniul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, cu nr. de inventar 8864 și este datată în secolele I î. Hr. – I d. Hr.

Este realizată la roată, din pastă fină de culoare gălbuie, prezintă două toarte bifide și are următoarele dimensiuni: Înălțime = 1, 06 m, diametru maxim = 34 cm și diametrul gurii = 13 cm.

Așezările de pe Valea Siretului au fost din totdeauna interesate de schimburile comerciale atât cu zona grecească, în special în perioadă elenistică, cât și ulterior cu cea romană. Existența unui astfel de drum comercial care lega cele două dave din județul Bacău, Zargidava (Cetatea de la Brad, comuna Negri) și Tamasidava (Cetatea de la Răcătău, comuna Pâncești) de cetățile grecești de pe malul sudic și vestic al Mării Negri a permis nu doar o dezvoltare economică cât și una politică și socială a așezărilor dacice. Dintre obiectele comercializate în această zonă, amforele reprezintă ambalaje necesare pentru transportarea mărfurilor (în special lichide) și sunt amplu atestate în ambele dave.

Amforele descoperite în cetatea de la Răcătău provin în special din zona sudică a Mării Negre (Kos, Heracleea Pontica, Sinope) și transportau vin sau ulei de măsline, în schimbul cărora dacii ofereau cereale, miere și ceară de albine, piei de animale, sare sau pește. Existența în cetățile dacice a unor astfel de mărfuri de lux denotă prezența unei aristocrații care să își permită achiziționarea acestora, precum și un sistem comercial bine pus la punct.

Cetatea Tamasidava este cunoscută în literatura de specialitate ca „Cetatea de la Răcătău”, fiind amplasată în comuna Pâncești, județul Bacău.

Aceasta este situată pe terasa înaltă din stânga Siretului, pe o poziție dominantă, ce oferea protecție naturală și o bună vizibilitate a văii râului. Punctul „Cetățuie” a fost semnalat încă din secolul al XIX-lea (ca urmare a unui răspuns la Chestionarul trimis de Alexandru Odobescu), însă primele cercetări au fost desfășurate în anul 1968, de către un colectiv coordonat de Viorel Căpitanu și Vasile Ursachi. Săpăturile arheologice au continuat până în 1997 și au permis datarea nivelurilor de locuire din epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt (prima epocă a fierului) și a celei de-a doua perioade a epocii fierului (sec. IV î.Hr. – II d. Hr.).

Numeroasele descoperiri și calitatea artefactelor prezente în această davă a Siretului demonstrează importanța acesteia atât ca centru strategic al Siretului pentru comerțul cu lumea romană și grecească cât și ca punct de desfacere pentru hinterandul dacic.

Acest aspect a dus la ipoteza că Cetatea de la Răcătău ar fi reprezentat una dintre cele trei polis-uri (Zargidava, Tamasidava și Piroboridava) menționate de către geograful antic Ptolemeu pe cursul Siretului.

Bibliografie:

Viorel Căpitanu, Ceramica Geto-Dacică descoperită în dava de la Răcătău, comuna Horgești, jud. Bacău, în „Carpica”, XVIII-XXIX, Bacău, 1987, p. 103 -213.

Paul Ciobotaru, Dinamica schimburilor comerciale ale autohtonilor din așezările de pe valea Siretului cu lumea elenistică și romană (Sec. IV a. Chr. – I p. Chr.), în „Danubius”, XXXIII, Galați, 2015, p. 241- 308.

Dr. Popovici Elena-Brîndușa