Bârlad: Muzeul „Vasile Pârvan” vă prezintă exponatul lunii decembrie 2024: Piese de armament din perioada medievală

Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad

Referitor la vârfurile suliță din perioada medievală, acestea au luat diferite forme și mărimi, iar în teritoriul de la est de Carpați au fost atestate, de-a lungul vremii, numeroase astfel de descoperiri. Clasificarea tipologică, precum și determinarea cronologică a acestor tipuri de obiecte a fost greu de realizat, mai ales la tipurile comune care au făcut obiectul unor descoperiri întâmplătoare, deoarece astfel de obiecte au fost întâlnite pe întreg continentul european într-un segment larg de timp.

Cele două vârfuri de suliță expuse au fost descoperite pe raza municipiului Bârlad, iar atribuirea lor perioadei medievale poate fi argumentată prin faptul că în târgul Bârladului a fost construită în a doua jumătate a secolului al XV-lea, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, o cetate de pământ, amintită mai târziu de episcopul catolic Marco Bandini sau de Dimitrie Cantemir.

Provenite tot din descoperiri fortuite, vârfurile de săgeată sunt cele mai numeroase piese de armament descoperite atât în spațiul românesc, cât și în cel european pentru perioada Evului Mediu, explicația fiind una simplă, și anume că se produceau într-o cantitate mult mai mare față restul tipurilor de arme. De asemenea, în teritoriile românești aceste obiecte au fost descoperite de-a lungul vremii atât în așezări deschise, cât și în preajma sau interiorul unor fortificații, în depozite, complexe funerare sau fără un context arheologic clar, lucru asociat adesea cu vânătoarea sau alte activități în care era utilă o astfel de armă. Din punct de vedere tipologic, specialiștii, fie că vorbim de cei români sau străini, au avut în vedere sistemul de prindere ca element principal, după care vârfurile de săgeată au fost împărțite în două categorii principale: cu tub de înmănușare sau cu peduncul. Astfel, între cele patru vârfuri de săgeată expuse  putem observa un tip întâlnit în istoriografie și sub numele „coadă de rândunică” datorită formei cu două aripioare laterale prevăzut cu tub de înmănușare și trei vârfuri prevăzute cu peduncul de prindere. Din punct de vedere al funcționalității, cercetătorul rus A. F. Medvedev afirmă că aceste tipuri au fost folosite aproximativ în egală măsură atât în confruntări militare, cât și pentru vânătoare.

Bibliografie:

• F. Medvedev, Ruchnoye metatel’noye oruzhiye (luk i strely, samostrel) VIII-XIV vv, în „Arkheologiya SSSR” nr. E1-36, Moskva, 1966.
• Marco Bandini, Codex. Vizitarea generală a tuturor bisericilor catolice de rit roman din Provincia Moldova 1646-1648, ediție de Traian diaconescu, Iași, Editura Presa Bună, 2006.
• Michal Holeščák, Medieval Archery Equipment from the territory of Slovakia, Nitra, 2019.
• Tudor Mandache, Tipologia vârfurilor de săgeți din Moldova secolelor XIV-XV. Metodologie, clasificare și analiză statistică, în  „Analele Științifice ale Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași”, Serie Nouă, tom LIX, Iași, 2013.
• Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Traducere după originalul latin de Gh. Guțu, București, Editura Academiei, 1973.