Brăila: prelegere dedicată „ultimului Grigorescu”

UN EPILOG, MAI MULTE CONCLUZII: CUM ESTE DE INTERPRETAT „PERIOADA ALBĂ” DIN PICTURA LUI NICOLAE GRIGORESCU?

Seria de întâlniri cu publicul desfăşurată sub genericul „Aer. Apă. Artă” debutează anul acesta cu o prelegere dedicată „ultimului Grigorescu”. Vă aşteptăm sâmbătă, 28 februarie, ora 11.30, la Centrul Cultural Nicăpetre (Strada Belvedere nr. 1), pentru o discuţie despre aşa-numita „perioadă albă” din creaţia celui mai iubit pictor român.

Fluidă, eterică, aproape monocromă, pictura „perioadei albe” (desemnând, după unii comentatori, producţia ultimilor 15–20 ani de viaţă, după alţii, pe cea a ultimilor 7) este, de mai bine de un secol, o adevărată piatră de poticnire pentru judecata critică. „Nu după ultimele sale tablouri trebuie judecată întreaga operă a maestrului”, se grăbea să precizeze, cu o oarecare îngrijorare, Alexandru Tzigara-Samurcaş încă din 1907, imediat după moartea pictorului. În 1937, în preziua centenarului Grigorescu – aşadar, la vremea primului bilanţ – Prof. George Oprescu întărea, cu întreaga-i autoritate, opinia potrivit căreia ultimii ani de activitate, copleşiţi de obligaţiile pe care le aduce succesul, nu dăduseră la iveală decât „o pictură facilă, fără consistenţă, ultimele note ale unui cântec fericit”. Judecata contrară nu a fost nici ea mai puţin vehementă: încă din anii ‘20, un Francisc Şirato scria că „perioada albă” este nu doar momentul de fericită sinteză din creaţia pictorului ci, mai mult chiar, „un punct culminant în arta românească”.

O atât de categorică polarizare a conştiinţei critice semnalează prin ea însăşi un mănunchi de probleme, ce ţin atât de pictură ca atare, cât şi de istoria receptării, şi ridică, fireşte, o serie de întrebări. A fost Grigorescu, în anii din urmă, victima propriului succes? Să nu mai fi ştiut el să reziste asaltului de comenzi venite din partea unui public puţin avizat, dar avid să posede cât mai multe dintre pânzele care au făcut faima pictorului devenit „la modă”? Se datorează „maniera albă”, aşa cum s-a spus în epocă, unei epuizări a talentului, provocate ori cel puţin favorizate de mulţimea comenzilor şi de progresiva deteriorare a vederii? Ori este, dimpotrivă, nu rezultatul oboselii, ci al unui original efort de sinteză şi chiar de înnoire a mijloacelor de expresie, un răspuns cu totul personal la dezvoltările picturii moderniste din preajma lui 1900? Va fi fructificat ea, aşa cum s-a avansat recent, un filon simbolist, japonizant?

Pornind de la aceste întrebări, prelegerea de sâmbătă va încerca o definire mai nuanţată a mult-dezbătutei „perioade albe”. Bazată pe examinarea unei părţi însemnate a picturii grigoresciene dintre 1885 şi 1907, discuţia în jurul „ultimului Grigorescu” speră să releve un creator mai complex şi o producţie mai puţin omogenă şi mai puţin previzibilă decât ar putea părea la prima vedere.

Diana Cosarca
Muzeul Brailei
Serviciul Relatii Publice
Piata Traian nr.3
tel. 0339401003 fax 0339401002
www.muzeulbrailei.ro