Brăila: PIESA LUNII IANUARIE 2024 – Ilicul lui Stroe Ivașcu

Exponatul lunii ianuarie

-Ilicul lui Stroe Ivașcu-

“Pentru marele gând, ce avea să se înfăptuiască deabia în 1859, bătălia începuse cu mult înainte. Mai aprigă, însă, numai după ce tratatul de la Paris (1856) luminase zarea şi deslipise solzii de pe atâţia ochi, orbi încă.

Se convocase şi un divan ad-hoc, pentru toamna anului 1857, ce avea să aducă la cunoştinţa puterilor garante, dorinţele adânci şi nemăsluite ale Românilor, exprimate mai ales printr-una singură: unirea…În clipele acelea toţi uitaseră ce-i despărţia, strângându-se supt faldurii unui singur stindard, al interesului general.”( Emil Vârtosu, La Brăila, în preajma Unirii (1857) în „Analele Brăilei”, revistă de cultură regional număr festiv la comemorarea centenarului eliberării Brăilei de sub stăpânirea turcească, Anul I, nr. 2-3 martie -iunie, Brăila, 1929, p. 45.)

Țările române alcătuiesc adunări, formate din reprezentanții tuturor județelor și ai tuturor claselor sociale, denumite Divanuri Ad-Hoc, ce vor decide Unirea Principatelor, în 1859. Aceste adunări consultative au fost convocate în 7 octombrie 1857 în Moldova și în 8 octombrie 1857 în Valahia, cu scopul de a exprima voința populației cu privire la organizarea definitivă a principatelor. ( Dora Mezdrea, Biobibliografie Nae Ionescu, Editura Istros, Brăila, 2007, p. 6.)

Stroe Ivașcu, figură emblematică a spațiului Bărăganului, bunicul marelui filosof Nae Ionescu, a fost ales reprezentant al țărănimii din județul Brăila în Divanul Ad-Hoc al Țării Românești.

Stroe Ivaşcu (1820-1893) s-a născut la Tătaru, în județul Brăila, fiind al treilea (din cei fiu al lui Ioan Vișan și al Anei Bălan. În 1878, drept mulțumire pentru activitățile realizate în Divanul Ad-Hoc, Carol I i-a oferit gradul de cavaler al Ordinului „Steaua României”.

Muzeul Brăilei „Carol I” are în patrimonial său, urmare unei valoroase donații, ilicul purtat de cel care a reprezentat cu demnitate țărănimea brăileană în Adunările Ad-Hoc.

Datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ilicul (cuvânt provenit din limba turcă- yelek) se află într-o starea de conservare relativ bună. Materialul din care a fost realizat este aba, de foarte bună calitate, dovadă fiind venerabila vârstă a bunului cultural, de peste 150 de ani.

Ilicul sau pieptarul țărănesc fără mâneci, cu revere, încheiat în față, care se îmbrăca peste cămașă, este împodobit cu găitane (şiret-împletit ori răsucit- de lână). Țesătura este străbătută în rânduri de la o margine la alta, pe rever şi buzunare. Este ornamentată cu motive geometrice sau vegetale înșirate într-o succesiune ritmică.

Articol de vestimentație, ilicul lui Stroe Ivașcu reprezintă o mărturie păstrată de-a lungul timpului, oglindind sufletul și creativitatea țăranului român.