Brăila: PIESA LUNII IULIE 2023 – Evantai pliabil din sidef și dantelă, Muzeul Brăilei „Carol I”

Exponatul lunii Iulie – Evantai pliabil din sidef și dantelă, Colecția Secției Modernă şi Contemporană a Muzeului Brăilei „Carol I”.

Provenienţă: Europa Apuseană

Datare: Sfârșitul sec. al XIX-lea.

Deţinător: Muzeul Brăilei „Carol I”

Categorie: Evantai din patrimoniul Muzeului Brăilei „Carol I”

Stare de conservare: Medie

Nr. inventar: 3959

Descriere:

Evantai pliabil care se deschide în formă de semicerc, alcătuit din 17 lamele din sidef. Prima şi ultima lamelă se lăţesc progresiv spre marginea superioară, fiind cizelate cu motive florale aurii şi argintii. Celelalte 15 lamele sunt decorate pe o distanţă de cca. 9 cm., după care se continuă cu lame înguste. Peste ele este ataşată o dantelă fină, de asemenea, cu motive florale. Înălţimea evantaiului este de 18 cm, iar lungime de 36 cm.

Evantaiul

-de la accesoriu elegant la simbol în arta războiului-

„Brăila e construită după un plan poate unic în lume. Un evantai desfăcut aproape în întregime. Din sâmburele care-i formează centrul, opt străzi şi două bulevarde alcătuiesc tot atâtea braţe ce-i înlănţuiesc mijlocul şi o arată Dunării, ca pe o ofrandă ispititoare. Dar, pentru ca frumoasa să nu se simtă stingherită, patru căi curmă elanul celor zece braţe, traversându-le întocmai ca legătura unui evantai.” „Neranţula”, Panait Istrati

Scurt istoric

Natura a constituit dintotdeauna izvorul de înţelepciune prin care omul, cu multă răbdare şi dibăcie, şi-a modelat existenţa.

Privind aripile păsărilor în zbor sau pur şi simplu folosind într-o zi călduroasă de vară o frunză pentru adierea, omul a creat…evantaiul. Apariţia sa se pierde în negura timpurilor.

Cel mai vechi evantai care s-a păstrat provine din China. A fost confecţionat din bambus, desemnând statutul social al persoanei care îl deţinea. Legendele orientale menţionează că în jurul anului 2697 î.Hr. ar fi fost creat evantaiul, în timpul domniei împăratului Yuan.

În Ţara Soarelui Răsare, evantaiul preluat de la chinezi, va fi regăsit în picturile funerare. Spiritul inovator al niponilor a condus la realizarea evantaiului pliabil, confecţionat din dantelă, pergament, mătase, lemn de santal, cu rame din fildeş, lemn, carapace de broască ţestoasă.

Arta războiului

Tot în Japonia s-a dezvoltat o nouă formă de luptă a samurailor: tessenjutsu, arta folosirii evantaiului ca armă. Tessen este un tip de evantai ascuţit, realizat din fier, respectiv Gunpai, evantai mai mare, tot din fier, folosit împotriva săgeţilor sau pentru a trimite semnale trupelor.

Ritualuri şi conservarea ofrandelor

Evantaiul din frunze de palmier, cu formă fixă, folosit de budişti în cadrul ceremoniilor din temple, avea însemnătate spirituală, călugării ascunzându-şi chipul în spatele acestor piese.

În urma săpăturilor arheologice, s-au descoperit în Grecia antică evantaie denumite rhipis, (bucată de pânză întinsă peste o ramă), iar în Egiptul antic, în mormântul lui Tutankamon, evantaie din aur. La romani, evantaiul confecţionat din lemn, juca rolul de îndepărtare a insectelor din jurul ofrandelor (muscaria).

În Europa primelor secole d. Hr, obiectul este inclus în ceremonialul bisericilor. În secolele XI-XII, evantaiul se răspândeşte din ce în ce mai mult atât în rândul femeilor, cât şi al bărbaţilor, care-şi expuneau astfel statutul social. În secolul al XVIII-lea, accesoriul delicat din garderoba franţuzoaicelor era fabricat din aur, argint, dantelă, mătase.

Codul evantaielor

În secolul al XIX-lea, femeile îl foloseau ca pe un mod de comunicare cu admiratorii: fie pe jumătate închis, fie larg deschis, ţinut lângă inimă, atingând o anumită zonă a feței sau lăsat să cadă.

Întoarcerea la feminitate

Chiar dacă şi-a pierdut din strălucirea şi eleganţa de odinioară, evantaiul, apanaj al feminităţii, rămâne un accesoriu pe care cu multă plăcere îl recomand iubitoarelor de frumos,

Text: Cătălina Mârza, muzeograf; Daniela Adelina Puia, conservator, Secţia Istorie Modernă şi Contemporană; foto: Cristian Puşcaşu, inginer de sistem, Muzeul Brăilei „Carol I”.