București: EȘARFA OMAGIALĂ A BATALIONULUI 1 DE VÂNĂTORI PRINCIPELE MOȘTENITOR FERDINAND

EȘARFĂ OMAGIALĂ A BATALIONULUI 1 DE VÂNĂTORI
PRINCIPELE MOȘTENITOR FERDINAND

14 iulie 1910, Pelișor…. terminând de desenat cravata, Ferdinand așterne pe o filă și câteva cuvinte…Dorind a da, cu ocazia jubileului de 50 ani de la înfiinţarea Batalionului I vănători, o nouă dovadă a interesului cald de care necontenit sunt însufleţit faţă de el, am hotărât a îi dărui, cu înalta autorizare a Majestăţii Sale Regelui, panglici comemorative pentru Drapel, în amintire a timpului neuitat pentru mine când am comandat acest Batalion.
Fie ca această nouă podoabă să o poarte un şir îndelungat de ani pacinici neatinsă de primejdii! Când, însă glasul Regelui chiamă iarăşi pe dragii mei vănători la lupta pentru patrie să-i însoţească la fală şi biruinţă.
***
Fix în ziua de 25 a lunii octombrie, în fiecare an, Armata României își sărbătorește ziua … De aceea, muzeul nostru a ales să prezinte ca Exponatul lunii, schița unei cravate-eşarfă comemorativă/ panglică jubiliară pentru drapelul Batalionului 1 de Vânători Principele Moștenitor Ferdinand, desenată chiar de principele Ferdinand în anul 1910, pentru sărbătorirea a 50 de ani de la înfiinţare precum și eșarfa și cifrul pe care îl purtau pe umeri militarii acestui batalion. De la un ostaș pentru alți ostași….

Așadar… să începem a povesti despre Ferdinand și ostașii săi …

Descendent al unei vechi familii princiare înrudită cu aproape toate marile case domnitoare din Europa, Ferdinand-Viktor-Albert-Meinrad von Hohenzollern s-a născut într-o zi de august 1865, 24 fiind numărul ei, în castelul Sigmaringen, ca al doilea fiu al prințului Leopold von Hohenzollern Sigmaringen și al donei Antónia de Bragança, infanta Portugaliei, ca nepot de frate al principelui Carol, viitorul prim rege al României.

Deoarece unicul copil al principelui Carol și al principesei Elisabeta, domnița Maria, s-a stins la o vârstă fragedă, familia domnitoare a României rămânând fără moștenitori direcți în line bărbătească, conform Constituției succesiunea tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre frații săi sau coborâtorilor acestora. Presat de cercurile politice conducătoare române să rezolve această problemă, în 1880 principele Carol a solicitat tatălui său, Carol Anton von Hohenzollern-Sigmaringen, o declarație formală, semnată de toți membrii familiei, conținând acceptul lor la o eventuală succesiune la tronul țării noastre. Acceptată, de principiu, de către șeful Casei Princiare Hohenzollern- Sigmaringen, această succesiune a fost însă declinată de către fratele domnitorului, prințul Leopold și de fiul cel mare al acestuia, Wilhelm. În această situație, succesiunea i-a revenit prințului Ferdinand. Prin așa numitul Pact de familie, patronat chiar de către Wilhelm I (care, în calitatea sa de Împărat al Germaniei, era șeful familiei Hohenzollern-Sigmaringen). Ferdinand-Viktor-Albert-Meinrad von Hohenzollern a fost confirmat ca moștenitor al tronului României.

La 18 martie 1889, prin Decretul Regal nr. 871, Ferdinand era numit moștenitor prezumtiv al Coroanei cu titlul de Alteță Regală, principe de România.

Sosit în România la 18 aprilie 1889, după nici o săptămână, în ziua de miercuri 26 aprilie, ora 10 dimineața, Ferdinand a fost înscris oficial în rândurile armatei române, conform ordinului regelui Carol, ca locotenent în Regimentul nr. 3 de Linie, Compania a II-a. În 11 noiembrie 1891, prin Ordinul 16.169, a fost numit comandantul Companiei III din Batalionul nr. 1 de Vânători, iar la 29 decembrie 1893, când a fost înaintat la gradul de maior, a primit și comanda Batalionului. Pe 31.12.1894, principele Ferdinand a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și, prin Înalt Ordin din 01.01.1895, numit Prim comandant sau Cap al aceluiași corp, căruia cu această ocazie i s-a adăugat și numele Principele Moștenitor Ferdinand. Deși principele a fost mutat în același an la Regimentul nr. 4 de Roșiori, el a rămas, totuși, Cap al regimentului.

Unitatea care a avut onoarea de a-l avea între rândurile sale pe principe și de a-i purta numele, avea o istorie destul de lungă: a fost înființat în 1860 la Iași sub numele de Batalionul de tiraliori; în 1877 a luat parte la atacul redutei Grivița nr. 2, a efectuat paza frontierei dinspre Silistra, iar în 1878 a facut parte din rezerva trupelor destinate a ocupa Dobrogea. În anii 1880-1881, a luat parte la manevrele regale de la București și Bârlad. În noaptea de 14 martie 1887, a avut cinstea de a forma garda de onoare cu prilejul sosirii împărătesei Elisabeta (Sissi) a Austro-Ungariei la Vârciorova, şi tot în acest an, a luat parte la manevrele regale de la Bacău. În 1892, sub comanda principelui Ferdinand, a luat parte la manevra de munte.

În anul 1910, a sărbătorit 50 de ani de la înființare, prilej cu care prin Înalt Decret nr. 2260 din 08.06.1910 regele Carol hotăra:

Asupra raportului ministrului secretar de stat la departamentul de răsboi, sub no.4067/1910.
Am hotărât și hotărâm.

I.-Batalionul 1 de vânători, sărbătorind jubileul de 50 de ani de la înființarea sa, ASR, Principele Moștenitor, în calitate de cap al Batalionului Mi-a arătat dorința de a dărui, cu această ocaziune, o panglică comemorativă pentru drapel.

Dau autorizare Batalionului 1 de vânători de a purta acest dar și de a atârna panglica la drapel în toate ocaziunile.

Această eșarfă omagială/ panglică comemorativă n-a fost însă purtată la drapelul batalionului, ea fiind mult mai mare decât cele obișnuite. A fost depusă, împreună cu drapelul, la Muzeul Militar Național, în anul 1929.

Schița a fost donată muzeului nostru, în 1927, după moartea regelui Ferdinand, de către Regina Maria.