București: EXPONATUL LUNII AUGUST – REGELE FERDINAND ȘI REGINA MARIA, basorelief în bronz de Dumitru Mățăoanu – la Muzeul Militar Naţional “Regele Ferdinand I”

EXPONATUL LUNII AUGUST
REGELE FERDINAND ȘI REGINA MARIA,
basorelief în bronz de Dumitru Mățăoanu

Exponatul lunii august este basorelieful REGELE FERDINAND ȘI REGINA MARIA, realizat de sculptorul Dumitru Mățăoanu, lucrare prin care dorim să marcăm o dublă aniversare în acest an: 24 august – 155 de ani de la nașterea regelui Ferdinand și 29 octombrie – 145 de ani de la nașterea reginei Maria.

Având dimensiunile H = 48 de cm și l = 70 de cm, această operă din bronz, cu patină, semnată în partea din stânga jos D. Mățăoanu a fost realizată la turnătoria Fraților Guran din București. Achiziționată de către muzeu în 1940, opera îi prezintă, în profil, pe regele Ferdinand și regina Maria, cu elemente de vestimentație care duc imediat privitorul cu gândul la perioada Primului Război Mondial.

Pentru rolul pe care l-au avut suveranii în războiul de reîntregire și pentru că amândoi au avut aproape de suflet armata română și Muzeul Militar Național, regele Ferdinand fiind considerat fondatorul acestuia, iar regina Maria îmbogățind ori de câte ori a avut ocazia, patrimoniul acestuia, cu mărturii referitoare la familia regală, am ales să îi sărbătorim împreună.

Spirit erudit, înclinat mai degrabă spre istorie, botanică sau lingvistică, regele Ferdinand avea să se implice însă, în problematica militară, grație unui destin care îi rezervase realizarea unor lucruri mărețe pentru istoria acestui popor. Dincolo de cariera sa militară în armata prusacă, a cărei evoluție a fost conformă cu statutul și originile familiei sale, viitorul rege al României a urmat pașii necesari formării sale militare în cadrul armatei române. Sublocotenent din 14 noiembrie 1886 în cadrul Regimentului 3 Infanterie, al cărui proprietar era prințul Leopold de Hohenzollern, fratele regelui Carol I, principele Ferdinand avea să fie înaintat la gradul de locotenent, la 19 aprilie 1889.

La 13 iunie 1890 a fost detașat Batalionul 4 Vânători, iar în 1891, cu ocazia zilei de 10 mai, generalul I. Lahovari, ministru de război, printr-un raport la rege, cerea înaintarea principelui la gradul de căpitan, acesta fiind numit, de asemenea, comandant al unei companii din cadrul Batalionului 1 Vânători. Prin ID nr. 4201 din 29 decembrie 1892, principele Ferdinand era înaintat la gradul de maior și numit comandant al Batalionului 1 Vânători. La 1 ianuarie 1895 era înaintat la gradul de locotenent-colonel în cadrul aceluiași batalion și primea funcția de ajutor al șefului de corp. De la 8 aprilie 1895 a devenit comandant al Regimentului 4 Roșiori, fiind înaintat și la gradul de colonel. La 8 aprilie 1898 a primit gradul de general de brigadă, având în perioada 1898-1901, sub comandă Brigada 8 Infanterie. În perioada 1901-1902 a fost comandant al Diviziei IV Infanterie. A fost înaintat la gradul de general de divizie la 10 mai 1904, iar la 7 aprilie 1911 a fost numit general de corp de armată. De asemenea, a mai îndeplinit și funcțiile de comandant al Corpului II Armată, inspector general al cavaleriei și președinte al comitetului consultativ al cavaleriei.

Recunoștința față de tot ceea ce făcuse regele Ferdinand în anii grei ai războiului avea să se concretizeze prin conferirea însemnelor de mareșal al armatei române de către generalul Eremia Grigorescu, ca reprezentant al acesteia, la întoarcerea în București, după cei doi ani petrecuți în Moldova. În documentul care însoțea bastonul de mareșal, realizat după proiectul pictorului Costin Petrescu, se spunea: „Armata ta prin mine, smerit sfetnic al Măriei Tale, Te roagă pe Tine, cel dintîi Domn și stăpânitor de veci al tuturor pământurilor românești, să primești ridicarea la cea mai înaltă treaptă ostășească, care în graiul marilor popoare, nouă prietene și sprijinitoare, se cheamă RANG DE MAREȘAL.”

Activitatea reginei Maria în anii Marelui Război este binecunoscută, mai ales în ceea ce privește sprijinul față de sistemul sanitar și a operelor sale de caritate, însă legătura acesteia cu armata este anterioară, aceasta fiind comandant onorific al Regimentului 4 Roșiori.

În privința sculptorului Dumitru Mățăoanu, trebuie menționat faptul că biografia sa a influențat în mod fericit creația artistică. În anii Primului Război Mondial a fost mobilizat pe lângă Marele Cartier General al Armatei, alături de alți artiști, iar experiența războiului și-a pus amprenta asupra operelor sale. Născut la 16/28 aprilie 1888 la Mățău, un sat de lângă Câmpulung-Muscel, Dumitru Mățăoanu a rămas orfan de tată la 10 ani. Talentul său la modelaj a fost remarcat de către profesori și, la îndemnul acestora, s-a înscris la Școala de Belle-Arte din București, în perioada 1904-1909, între profesori fiindu-i și sculptorul Dimitrie Paciurea. A urmat apoi timp de patru ani École Nationale Supérieure des Beaux-Arts din Paris, unde a obținut o bursă de studii, având ca profesori pe Marius Jean Antonin Mercié și Ernest Henri Dubois. Întors în țară, a fost numit profesor la Școala de Belle-Arte din București și-a deschis un atelier, continuându-și activitatea artistică într-o manieră remarcabilă. Experiența sa de front între 1916-1918, pe lângă Marele Cartie General al Armatei, alături de alți artiști precum Ion Jalea, D. Stoica, ș.a., a avut un rol important asupra operei sale în ceea ce privește expresivitatea și volumele, precum și tematica aleasă, cele mai multe monumente fiind dedicate eroilor din Războiul pentru Întregirea Neamului. De numele său se leagă și o serie de busturi, reliefuri, schițe, crochiuri sau monumente dedicate unor personalități precum Aurel Vlaicu, Ecaterina Teodoroiu, Eugeniu Carada, s.a.

Să ne amintim deci de aceste două mari personalități ale istoriei României, regele Ferdinand și regina Maria, ale căror destine s-au îngemănat pentru a împlini dorințele unui popor mult încercat. Prin talentul și îndemânarea sculptorului Dumitru Mățăoanu aducem în atenția publicului o creație care îi înfățișează împreună așa cum în anii Marelui Război au știut să treacă, tot împreună, prin dificultățile vremii.

Dr. Cristina Constantin

Bibliografie selectivă:
Mărgăritescu, M. cpt., Șefii armatei române, Tipografia Curții Regale F Gobl, București, 1904;
Moghior Neculai, Dănilă Ion, Moise Leonida, Ferdinand I. Cuvânt pentru întregirea neamului românesc, Ed. Metropol, București, 1994;
Monitorul Oastei, nr. 21/1889, 20/1889, 1/1893, 1/1895, 48/1901, 56/1901.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Mățăoanu
Florentina Udrea (Manea), Sculptorul Dumitru Mățăoanu și monumentele dedicate Marelui Război în „Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu”, Editura Academiei Române, nr. 25/ 2018, pp. 221-238.