București: IMNUL EROULUI NECUNOSCUT – Exponatul Lunii iunie 2019 la Muzeul Militar Naţional “Regele Ferdinand I”

IMNUL EROULUI NECUNOSCUT
I
În jarul focului dușman
Multe vieți s’au stins
Și jalea noastră an cu an
Tot sufletul ne-a cuprins.

II
Cu pumnul lor puternic tun
Munți au dărâmat,
Au reînviat pământul străbun
Ca șoimul zburând pe carpat.

III
Cu mândrul steag
Strâns la piept cu drag
Viața ți-au jertfit
În foc mergea
Voioși, căci aveau
Un vis de’ mplinit.

IV
Rubin din sângele vărsat
Picuri au ieșit
Rubin cu rubin pe frunți înșirat
Cununi celor ce-au suferit.

V
Și-al lor mormânt
Locul cel mai sfânt
Va fi pentru noi,
Nemângâeri
Vifor de dureri
Avem de eroi.

VI
Spre tine Doamne ne’ndreptăm
Cucernicul gând
Și cu pietate toți ne plecăm
Cu lacrămi și flori pe mormânt

VII
Potirul florilor de rin
Candele vor fi
Regina cu farmecul ei divin
Pe mormânt le-o risipit.
Drapelul nostrum și-a întins
Faldul peste voi,
Cu brațe de mama el a cuprins
Ai țării copii, dragi eroi.

VIII
Culegem flori
Unde în fiori
Moartea ai simțit
Pe al tău chin
Bucurii din plin
Astăzi am clădit.
Prinos de amintiri păstrăm
Sfântului trecut
Și-n sufletul nostru-altar ridicăm
Eroului necunoscut.

La sfârșitul Primului Război Mondial, Ministerul de Război a considerat că, pentru cinstirea memoriei militarilor uciși în timpul primei conflagrații mondiale, este necesară constituirea unor cimitire în care să fie înmormântate rămășițele pământești ale acestora. Se avea în vedere, astfel, amenajarea unor cimitire ale eroilor, diferite de cele ale civililor care au murit în această perioadă.

De aceea, la 14 ianuarie 1919, a fost emis Decretul-lege nr. 715 prin care erau expropiate terenurile unde se aflau îngropați ostașii români, urmând să se amenajeze cimitire ale eroilor de care urma să se ocupe nou înființata Societate a Mormintelor Eroilor căzuți în război.

În aceste condiții, au fost emise Decretul-lege nr. 502 din 27 februarie 1919, Ordinul Ministerului de Război nr. 3790/1919 și Ordinul Ministerului de Război 4256/1919, prin care Societății Mormintelor Eroilor i s-a cerut să studieze alegerea unui Erou Necunoscut și să facă propuneri în acest sens.

Prin Decretul-lege nr. 1693 din 22 aprilie 1920, Consiliul de Miniștri de la București a aprobat propunerile reprezentanților Bisericii Ortodoxe Române și ale Ministerului de Război care susțineau sărbătorirea, în fiecare an, a Zilei Eroilor în ziua în care se prăznuia Înălțarea Domnului Iisus Hristos la Ceruri, decretată ca Sărbătoare Națională.
În Europa, primul care a avut iniţiativa glorificării Eroului Necunoscut în Primul Război Mondial a fost cronicarul francez Leon Balby, iar autorităţile din această ţară au decis ca din zece locuri de luptă să fie aduşi tot atâţia eroi necunoscuţi la Paris.

Alegerea Soldatului Necunoscut s-a făcut în 1920, pe câmpul de luptă de la Verdun, de către un soldat al cărui tată căzuse în timpul luptelor care s-au dat în acest sector.

România a fost printre primele state, alături de Anglia, Italia şi Belgia care, urmând exemplul Franţei, a decis să înalţe un monument dedicat memoriei celor care s-au jertfit pe câmpul de luptă. În România, pentru alegerea Soldatului Necunoscut s-a hotărât ca, începând din 11 mai 1923, să fie dezgropaţi zece soldaţi de pe câmpurile de luptă unde s-au dat marile bătălii din Primul Război Mondial, respectiv Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Tg. Ocna, Jiu, Prahova, Bucureşti, Dobrogea, Ardeal şi Basarabia. Deshumarea şi ridicarea acestor rămăşiţe pământeşti a fost urmată de aşezarea lor în zece sicrie de stejar, căptuşite cu tablă de zinc şi depuse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Mărăşeşti, în ziua de 13 mai 1923. Alegerea sicriului cu osemintele Ostaşului Necunoscut a aparţinut elevului Amilcar C. Săndulescu, de la Liceul Militar „Dimitrie A. Sturdza” din Craiova, premiant şi orfan de război. Acesta s-a născut la 20 februarie 1911, provenind dintr-o familie de învăţători, Maria şi Constantin Săndulescu. A rămas orfan încă de la vârsta de 5 ani, mama a decedat, iar tatăl a căzut pe front în prima campanie a războiului, din 1916.
După terminarea cursului primar, ca orfan de război, a fost admis în clasa I la Liceul Militar din Craiova unde, în scurt timp, a fost avansat la gradul de elev fruntaş pentru merite deosebite. În anul 1923, a fost desemnat să aleagă sicriul cu osemintele Ostaşului Necunoscut, având în vedere că era cel mai strălucit dintre copii.

Solemnitatea alegerii Soldatului Necunoscut s-a făcut în prezenţa autorităţilor, iar orfanul Amilcar a înconjurat cele zece sicrie şi s-a oprit în faţa celui de-al patrulea, a îngenuncheat şi a rostit cuvintele legendare: Acesta este tatăl meu. Astfel, sicriul cu numărul 4 a devenit Soldatul Necunoscut al României, celelalte nouă sicrie fiind duse în Cimitirul Eroilor din Mărășești și îngropate cu onoruri militare în ziua de 14 mai 1923.
În data de 17 mai 1923, în Parcul Carol a avut loc ceremonialul de reînhumare a Eroului Necunoscut. Pe lespedea criptei s-a încrustat următorul epitaf: Aici doarme fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut, săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite. 1916-1919.

Pe întreg cuprinsul României s-a păstrat un moment de reculegere, toate mijloacele de transport și pietonii oprindu-se într-o linişte desăvârşită să respecte memoria Soldatului Necunoscut. În momentul coborârii sicriului în criptă, o baterie de artilerie a tras 101 salve de tun.

În data de 30 mai 1995, prin Legea nr. 48, Parlamentul României a proclamat sărbătorirea Zilei Eroilor în ziua în care se sărbătorește Înălțarea Domnului Iisus Hristos la Ceruri.

Anul acesta, Ziua Înălțării Domnului și Ziua
Eroilor se serbează în luna iunie. De aceea, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” dedică ,,Exponatul lunii” acestui moment, prin expunerea partiturii originale a „Imnului Sacru închinat memoriei Eroului Necunoscut”, libretul „Imnul Eroului Necunoscut”și medalia ,,80 de ani de la înființarea Instituției Eroului Necunoscut”.

Muzica acestui cântec a fost scrisă, probabil, în anul 1919, de către locotenent-colonelul Ioan Vlăduță, Inspector General al Muzicilor Militare, versurile fiind scrise, ulterior, de Zoe Angelescu-Iașu.

Partitura originală a aparținut generalului Ernest Broșteanu, primită în semn de profundă considerațiune din partea compositorului, fapt consemnat în dedicația dată de locotenent-colonelul Ioan Vlăduță.